ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4142/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să transforme postul de natură contractuală pe care îl ocupă în cadrul Direcției Generale Logistice - Direcția achiziții publice, aceea de inspector de specialitate gradul III, poziția nr. 31 în statul de organizare, în post aferent funcției publice de consilier achiziții publice, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la aceeași poziție în stat și să-l numească pe această funcție începând cu data de 31.12.2019; să-i acorde drepturile salariale aferente funcției publice de consilier achiziții publice grad profesional superior, gradația 5, cu data numirii și pentru viitor, precum și plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin încheierea din 19 mai 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând în acest sens că reclamantul nu este funcționar public pentru a fi incidente dispozițiile Codului administrativ,în situația acestuia neexistând raporturi de serviciu care să fie sub incidența dispozițiilor actului normativ menționat, ci un raport de muncă generator al prezentului litigiu având ca obiect solicitarea părții de transformare a postului ocupat, de natură contractuală, în funcție publică.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 23.06.2020, sub nr. x/2020*.

2.2. Prin sentința civilă nr. 4484/21.09.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale și funcționale, invocate de pârât, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.01.2021, sub nr. x/2020*.

2.3. Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 456 din data de 1 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că părți ale raportului dedus judecății sunt autoritatea/instituția publică și persoana încadrată în muncă în cadrul autorității/instituției publice, neavând relevanță statutul de personal contractual din administrația publică deținut de reclamant și nici distincția dintre autoritățile publice centrale, respectiv autoritățile publice locale și județene la care se referă art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ în raport de care competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând faptul că nu este vorba despre un conflict negativ de competență tipic, ci de ipoteza prevăzută în teza a II-a a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., respectiv "cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente".

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să-i transforme postul de natură contractuală pe care îl ocupă în cadrul Direcției Generale logistice - Direcția achiziții publice - inspector de specialitate gradul III, poziția nr. 31 în statul de organizare, în post aferent funcției publice de consilier achiziții publice - clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la aceeași poziție în stat, și să-l numească pe reclamant în această funcție începând cu data de 31.12.2019, cu acordarea drepturilor salariale aferente funcției respective începând cu data numirii și pentru viitor, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii introductive, întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 57/2019, reclamantul a arătat că ocupă funcția de inspector de specialitate gradul III - personal contractual în cadrul Direcției generale Logistice - Direcția achiziții publice, unitate din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne, conform contractului individual de muncă nr. x din 29.09.2016 încheiat pe perioadă nedeterminată și că, în raport de atribuțiile din fișele de post aferente funcției de personal contractual pe care o ocupă, autoritatea pârâtă ar trebui să-i transforme postul în funcția publică de consilier achiziții publice grad superior.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la calitatea reclamantului, de personal contractual, respectiv de funcționar public cu statut special pe care o au polițiștii.

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut că drepturile reclamantului sunt solicitate în considerarea raporturilor de serviciu ale acestuia, dar au apreciat diferit asupra calității părții de personal contractual, căruia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 495 din Codul administrativ, fiind un litigiu de muncă ce rezultă din raporturile sale de muncă, sau de funcționar public cu statut special, în privința căruia sunt incidente modificările legislative produse prin adoptarea O.U.G. nr. 57/2019.

Conform art. 536 din acest act normativ:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Din lecturarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamant rezultă că obiectul acțiunii acestuia vizează aplicarea dispozițiilor art. 610 și art. 612 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care reglementează obligația autorităților și instituțiilor publice în stabilirea, transformarea ori înființarea funcțiilor publice de execuție de consilier achiziții publice, precum și dreptul angajaților cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală, stabilite ca funcții publice, de a fi numiți în funcțiile publice de execuție respective, în măsura îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 465 din O.U.G. nr. 57/2019 și a condițiilor de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional aferente funcției publice.

În acest context, având în vedere temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Înalta Curte reține că raportului de serviciu al reclamantului îi sunt aplicabile prevederile acestui ultim act normativ, în considerarea căruia instanța îndrituită să analizeze cererea părții și să procedeze la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru transformarea postului de natură contractuală în funcția publică de consilier achiziții publice grad superior este tribunalul administrativ și fiscal în a cărui circumscripție își are domiciliul reclamantul.

Se impune această concluzie având în vedere că situația dedusă judecății nu se circumscrie excepțiilor prevăzute de legiuitor în teza finală a art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în condițiile în care prin acest text legal s-a reglementat competența exclusivă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Împrejurarea că reclamantul nu ocupă în prezent o funcție publică nu are relevanță în aprecierea stabilirii competenței materiale a instanței în soluționarea acțiunii acestuia, câtă vreme instanța va proceda la analizarea și verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru transformarea postului de natură contractuală în funcția publică de consilier achiziții publice grad superior în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, act normativ în raport de care instanța competentă să soluționeze cauza nu poate fi decât o instanță de contencios administrativ.

În acest context, pentru stabilirea instanței competente vor fi avute în vedere prevederile O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care stabilește în favoarea tribunalelor competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local, precum și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Față de toate considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.