ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5164/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă: - obligarea pârâtei la emiterea ordinului de numire a sa în funcția de consilier în cadrul cabinetului Vicepreședintelui Autorității Electorale Permanente, domnul B.; - obligarea pârâtei la emiterea, pe cale de consecință, a ordinului de suspendare a raporturilor sale de serviciu cu Autoritatea Electorală Permanentă pe perioada ocupării funcției de consilier la cabinetul demnitarului, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 7/2006; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 11 decembrie 2020 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale, invocată de instanță din oficiu și a dispus trimiterea cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, către secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului București.

Pe rolul acestei din urmă secții, cauza a fost reînregistrată sub nr. x/2020*.

Prin sentința nr. 3181 din data de 29 aprilie 2021 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamanta are calitatea de funcționar public și solicită să fie numită în funcția contractuală de consilier, conform dispozițiilor art. 542 alin. (1), art. 544 - 548 din Codul administrativ, astfel încât primul capăt de cerere intră sub jurisdicția dreptului muncii.

Pe de altă parte, al doilea capăt de cerere, care are tot natura unui capăt principal și nu accesoriu, este de competența instanței de contencios administrativ, el fiind formulat în contradictoriu cu pârâta autoritate publică centrală, ceea ce determină incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și competența Curții de Apel București.

S-a apreciat că această din urmă instanță este instanța superioară în grad Tribunalului București, astfel încât, față de împrejurarea că între capetele de cerere deduse judecății există o strânsă legătură, intervine prorogarea de competență la care se referă dispozițiile art. 99 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 914 din data de 10 iunie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale în cauza privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că este exclusă competența curții de apel întrucât: - capătul 1 de cerere intră sub jurisdicția dreptului muncii, dat fiind că vizează numirea într-o funcție contractuală a reclamantei (aspecte admise și de instanța specializată în conflicte de muncă), fiind aplicabile dispozițiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicat, cu referire la art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și art. 210 din Legea nr. 62/2011; - capătul 2 de cerere, prin care se solicită emiterea de către pârâtă a ordinului de suspendare a raporturilor de serviciu ale reclamantei (actualmente, funcționar public) pe perioada ocupării funcției de consilier la cabinetul demnitarului, este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, conform dispozițiilor speciale ale art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Prin urmare, referitor la capătul 2 de cerere este esențială natura raportului juridic dedus judecății, în funcție de care legea stabilește o competență materială specială, iar nu rangul autorității emitente a actului solicitat a fi emis.

În raport de aceste elemente de drept și de fapt s-a reținut că tribunalul este instanța competentă să soluționeze cauza, mai precis secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, întrucât soarta capătului doi de cerere depinde de soluția pe care o primește primul capăt de cerere, care este de competența instanței specializate în conflicte de muncă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prezentul demers judiciar inițiat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă este structurat pe 2 capete de cerere și vizează: - obligarea pârâtei la emiterea ordinului de numire a reclamantei într-o funcție contractuală, conform art. 542 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ; - obligarea pârâtei la emiterea, pe cale de consecință, a ordinului de suspendare a raporturilor de serviciu deja existente, pe perioada ocupării ocupării funcției contractuale, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 7/2006.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență este reprezentat de calificarea dată celui de al doilea capăt de cerere, principal sau accesoriu, în contextul în care ambele instanțe aflate în conflict au reținut că primul capăt de cerere intră sub jurisdicția dreptului muncii, iar cel de al doilea este de competența instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte constată că o eventuală obligare a pârâtei la emiterea unui ordin în sensul celor solicitate prin cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public parlamentar, poate interveni, conform dispozițiilor legale în materie, doar în cazul admiterii primului capăt de cerere și încadrării reclamantei pe o funcție contractuală la cabinetul unui demnitar.

Această succesiune determină caracterul accesoriu, subsecvent, al celui de-al doilea capăt de cerere, neputând fi acceptată concluzia referitoare la natura de capăt principal pentru ambele solicitări ale reclamantei și la incidența dispozițiilor art. 99 C. proc. civ., câtă vreme soluția asupra celui de-al doilea capăt de cerere depinde, în mod evident, de modul de soluționare a primului.

Se constată, așadar, aplicabilitatea dispozițiilor art. 123 C. proc. civ. și existența unei prorogări legale de competență, în sensul că instanța competentă a soluționa capătul de cerere principal devine competentă a soluționa și capătul de cerere accesoriu.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM