ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 decembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 78 din 30.05.2016, emisă de pârâtă, prin care s-a constatat încetarea calității sale de expert electoral;

- obligarea pârâtei să comunice copia contestației formulată de reprezentanții comunei Gușoeni, privind desemnarea reclamantului în funcția de președinte al biroului electoral al secției de votare nr. 252 Gușoianca la alegerile locale din 05.06.2016;

- obligarea pârâtei la plata despăgubirilor rezultate în urma scoaterii reclamantului din funcția de președinte al secției de votare;

- sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 208/2015.

Prin sentința civilă nr. 2127 06 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 208/2015 și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2127 din 06 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 5 octombrie 2017, intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar recursul prin care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) se taxează distinct, cu 100 de RON.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant A. la data de 22 septembrie 2017, precum și prin citația comunicată la data de 7 februarie 2020, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2127 din 06 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, obligație pe care recurentul-reclamant nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a formulat cereri de acordare a ajutorului public judiciar, prin care a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru datorate în prezenta cauză, cereri care au fost respinse prin încheierile de ședință din 15 noiembrie 2017 și din 26 februarie 2020. Recurentul-reclamant nu a formulat cereri de reexaminare împotriva încheierilor de respingere a ajutorului public judiciar, astfel încât obligația de achitare a taxei judiciare de timbru este definitiv stabilită de instanța de recurs în sarcina recurentului-reclamant A., iar acesta nu s-a conformat obligației legale de plată a taxei.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2127 din 06 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2127 din 06 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.