ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2919/2023

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă:

- obligarea pârâtei la emiterea ordinului de numire a sa în funcția de consilier în cadrul cabinetului Vicepreședintelui (cu rang de secretar de stat) Autorității Electorale Permanente, domnul B.;

- obligarea pârâtei la plata de daune materiale reprezentând drepturile bănești la care era îndreptățit ca urmare a ocupării funcției de consilier în cabinetul unui vicepreședinte A.E.P. începând cu data de 18 decembrie 2019, data la care președintele A.E.P. a emis răspunsul prin care a respins, cu încălcarea legii, cererea sa de încadrare.

Prin decizia nr. 1771 din 24 martie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

"Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 762 din 3 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamant.

Obligă pârâta la emiterea ordinului de numire a reclamantului în funcția de consilier (cu rang de secretar de stat) în cadrul cabinetului vicepreședintelui Autorității Electorale Permanente – B..

Obligă pârâta la plata de daune materiale reprezentând drepturile bănești la care era îndreptățit reclamantul, începând cu 18 decembrie 2019 până la încadrarea în funcție.

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.".

Prin încheierea de îndreptarea a erorii materiale din data de 16 iunie 2022 s-au decis următoarele:

, Admite cererea formulată de recurenta-pârâta Autoritatea Electorală Permanentă privind îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia nr. 1771 din 24.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Îndreaptă eroarea materială strecurată în Decizia nr. 1771 din 24.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că în loc de "Obligă pârâta la emiterea ordinului de numire a reclamantului în funcția de consilier (cu rang de secretar de stat) în cadrul cabinetului vicepreședintelui Autorității Electorale Permanente – B." se va menționa "Obligă pârâta la emiterea ordinului de numire a reclamantului în funcția de consilier în cadrul cabinetului vicepreședintelui (cu rang de secretar de stat) Autorității Electorale Permanente – B.".

Prezenta încheiere face parte integrantă din Decizia nr. 1771 din 24.03.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.’.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs a formulat cerere de contestație în anulare contestatoarea Autoritatea Electorală Permanentă, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. A solicitat partea admiterea contestației și eliminarea erorii materiale potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei.

La data de 14 iulie 2022, contestatoarea Autoritatea Electorală Permanentă a despus completare la contestația în anulare arătând că eroarea materială vizează soluționarea recursului în condițiile confundării unor elemente sau date materiale importante aflate la dosarul cauzei.

La data de 1 august 2022, contestatoarea Autoritatea Electorală Permanentă a despus modificare și completare la contestația în anulare arătând că hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut și a solicitat anularea deciziei nr. 1771/2022.

Intimatul A. a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția tardivității contestației în anulare și a cererii de completare a acesteia și, de asemenea, excepția lipsei de obiect a cererii, iar, pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată prin întâmpinare, excepție de procedură absolută și peremptorie, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, contestația în anulare urmând a fi respinsă ca tardiv formulată, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

În speță, în urma verificării regularității promovării contestației în anulare de către contestatoarea Autoritatea Electorală Permanentă, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 506 din C. proc. civ.: "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă"; (2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1) sub sancțiunea nulității acesteia."

Decizia instanței de recurs a fost comunicată părții recurente la data de 26.04.2022, conform dovezii de înmânare atașată la dosarul de recurs, iar cererea de contestație în anulare a fost formulată de contestator la 19.05.2022, conform mențiunii ștampilei aplicate aflată la dosarul de contestație în anulare, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Așadar, termenul pentru introducerea contestației în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la 13.05.2022.

Modalitatea de calcul a termenul de declarare a căii de atac a contestației în anulare împotriva deciziei nr. 1771/2022 de la data comunicării încheierii de îndreptare materială, respectiv de la data de 4 iulie 2022, invocată de contestatoare nu poate fi primită.

Înalta Curte reține că nu există niciun temei legal care să reglementeze în sensul interpretat de constatatoare și, mai mult decât atât, dispozițiile art. 446 C. proc. civ. sunt clare și nu lasă loc de interpretare, astfel:, încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea.".

Rezultă, pe de o parte, că încheierea de îndreptare eroare materială este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat, iar, pe de altă parte, că nefiind reglementat un termen în care să poată fi îndreptate erorile materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri s-ar ajunge la situația tergiversării litigiilor acceptând raționamentul contestatoarei anterior enunțat.

Totodată, termenul de 1 an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., invocat de contestatoare, reprezintă un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părții posibilitatea de a formula contestația în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

Cum mențiunea ștampilei aplicate pe cererea de contestație în anulare, aflat la dosar, indică faptul că memoriul a fost transmis instanței la data de 19.05.2022, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 26.04.2022, împlinindu-se la 13.05.2022, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în speță.

Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor reținute supra și a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Electorală Permanentă împotriva deciziei nr. 1771 din 24 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, păstrând astfel hotărârea atacată.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga contestatoarea Autoritatea Electorală Permanentă la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.900 RON, reprezentând onorariu avocat .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 506 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea Autoritatea Electorală Permanentă împotriva deciziei nr. 1771 din 24 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Obligă contestatoare la plata către intimat a sumei de 7.900 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.