Decizia nr. 4151/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), a solicitat: 1. obligarea pârâtei la emiterea ordinului de numire a reclamantului în funcția de consilier în cadrul cabinetului vicepreședintelui Autorității Electorale Permanente - B., conform titlului executoriu - decizia nr. 1771 din data de 24 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal; 2. obligarea Autorității Electorale Permanente la plata sumei de 476.850,8 RON cu titlu de daune civile, începând cu data de 18 decembrie 2019 până la încadrarea sa în funcție; 3. aplicarea în sarcina conducătorului autorității pârâte, C., a amenzii pentru neexecutarea hotărârii judecătorești anterior menționate, reprezentând 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, până la data îndeplinirii de către AEP a obligațiilor de la petitele 1 și 2; 4. obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 906 alin. (2) din C. proc. civ., la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1000 de RON pe zi de întârziere, până la data numirii reclamantului în funcția de consilier; 5. obligarea pârâtei, conform art. 906 alin. (3) din C. proc. civ., la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru întârzierea plății creanței menționate la petitul nr.

Primul ciclu procesual 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1528 din data de 15 septembrie 2022, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins excepția necompetenței materiale, ca neîntemeiată; (ii) a admis, în parte, cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă; (iii) a aplicat conducătorului Autorității Electorale Permanente o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 26.04.2022 și până la executarea obligației stabilite prin decizia nr. 1771/24.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, (iv) a obligat Autoritatea Electorală Permanentă să plătească reclamantului penalități de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 26.04.2022 și până la executarea obligației stabilite prin decizia nr. 1771/24.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; (v) a respins, în rest, cererea reclamantului.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 1528 din data de 15 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea, în parte, a sentinței recurate și în rejudecare, respingerea cererii formulate de către reclamantul A., ca neîntemeiată.

Decizia instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 2266 din 3 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat în parte sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, menținând soluția pronunțată asupra excepției necompetenței materiale. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut pe de o parte faptul că judecătorul fondului nu a citat conducătorul autorității pârâte pe capătul de cerere privind aplicarea de amenzi, iar pe de altă parte că nu a analizat apărările pârâtei referitoare la diligențele depuse în vederea executării hotărârii judecătorești. Al doilea ciclu procesual Ca urmare a deciziei civile nr. 2266 din 3 mai 2023, cauza a fost reînregistrată la 8 iunie 2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2023

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1922 din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților-persoane fizice la plata amenzii prevăzute de art. 24, alin. (3) din Legea nr. 554/2004. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților-persoane fizice C., D. și E., la plata amenzii prevăzute de art. 24, alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibil. A respins acțiunea introdusă de reclamantul A., împotriva pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței de fond a declarat recurs creditorul A., în temeiul art. 488 alin. (5), (7) și (8) C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și în rejudecare, admiterea cererii de executare silită și aplicarea conducătorului AEP a amenzii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea AEP la plata de penalități de întârziere în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, până la data numirii reclamantului în funcția de consilier. În motivarea recursului, creditorul A., după o prezentare a situației de fapt, arată că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ. Astfel, a susținut încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, decurgând din soluționarea excepției inadmisibilității capătului de cerere ce are ca obiect obligarea pârâților persoane fizice la plata amenzii, fără să o pună în discuția părților din proces, fiind astfel încălcat principiului contradictorialității. O altă critică a privit nerespectarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2266 din 3 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat pe data de 3 mai 2023, la aproape o lună de la data la care prevederile art. 24 alin. (3) din legea contenciosului administrativ se modificaseră și arătând că dispune casarea în parte a sentinței fondului pentru încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare prin necitarea persoanei fizice președintele AEP și nu a invocat faptul că cererea de amendare ar fi inadmisibilă urmare a modificării prevederilor legale. Prin urmare, instanța de recurs a stabilit că forma art. 24 alin. (3) aplicabilă în acest caz este cea în vigoare în 2022, la data inițierii litigiului și deci forma care instituia riscul primirii unei amenzi de către conducătorul instituției care refuză punerea în aplicare a unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească. Susține recurentul că prin sentința criticată, instanța de fond practic a infirmat soluția definitivă a instanței superioare ce reprezintă autoritate de lucru judecat în cauză, deoarece instanța de recurs a pronunțat o soluție de casare parțială și a trimis cauza spre rejudecare doar în ceea ce privește amenda și penalitățile. De asemenea, a fost nelegal admisă excepția inadmisibilității, raportat la prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 25 C. proc. civ., fiind fără echivoc faptul că judecarea în această cauză trebuie să fie făcută avându-se în vedere prevederile art. 24 alin. (3) din legea contenciosului administrativ în forma aflată în vigoare la data înregistrării cauzei, 28.04 2022. Arată că introducerea în cauză a persoanelor fizice ce au îndeplinit funcția de președinte al AEP avea logică doar în cazul în care aceștia ar fi riscat, potrivit art. 24 alin. (3) din legea contenciosului administrativ, să fie sancționați prin aplicarea unei amenzi ca persoane fizice. Or, la data de 27 septembrie 2023 instanța de fond, în rejudecare, a admis introducerea lor in cauză, deci a stabilit că ele trebuie sa participe la proces întrucât riscă o amendă și trebuie să li se asigure dreptul la apărare și contradictorialitatea în proces. Prin admiterea excepției inadmisibilității, ridicată în afara cadrului procesual legal, motivând că forma art. 24 alin. (3) din lege, aplicabilă, este cea modificată în care persoana fizică nu riscă nicio amendă, este o evidentă contradicție logică a instanței de fond. A mai arătat recurentul reclamant că în rejudecare au fost încălcate limitele stabilite de Înalta Curte prin decizia de casare parțială nr. 2266 din 3 mai 2023. Instanța de fond era chemată să se pronunțe doar asupra petitelor referitoare la stabilirea de penalități și la amendarea conducătorului AEP. Afirmă că Ordinul nr. 268/2023 nu a pus în executare Decizia nr. 1771/24.03.2022, fiind emis doar atunci când urma să fie eliminat postul din organigramă. Ordinul nr. 283/19.06.2023, cel care a abrogat Ordinul nr. 268/08.06.2023 face referire expresă în preambul la acele prevederi ale Codului administrativ care au fost modificate prin O.U.G. nr. 34/2023, deci, în esență, AEP invocă reducerea de personal pentru abrogarea Ordinului 268/2023, recunoscând astfel că sensul emiterii lui era acela de a fi îndată abrogat (pretinsul ordin intra in vigoare în perioada de tranziție de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2023 care reducea personalul cabinetelor demnitarilor). Or, în opinia recurentului, emiterea unui simulacru de act administrativ nu poate fi considerat ca fiind un act valid de punere în executare a unei hotărâri judecătorești întrucât încalcă principiul securității juridice. De asemenea, recurentul invocă, drept argumente pentru amendarea persoanelor fizice ce au îndeplinit funcția de președinte al AEP pe perioada dedusă judecății, interpretarea dată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniu/contencios administrativ și fiscal din 5 și 6 mai 2022 de la Cluj Napoca privind "situația și drepturile procesuale ale conducătorului autorității publice în situația aplicării art. 24 — 25 din Legea nr. 554/2004".

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat. II. Soluția Înaltei Curți și considerentele asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâților la executarea deciziei nr. 1771 din data de 24 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin aplicarea conducătorului AEP a amenzii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea AEP, la plata de penalități de întârziere în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, până la data numirii reclamantului în funcția de consilier. În contextul factual constatat de prima instanță, se reține că, ulterior pronunțării deciziei civile nr. 1771 din 24 martie 2022, intimata AEP a arătat că a efectuat demersuri pentru punerea în executare a dispoziției din decizia nr. 1771/2022 de emitere a ordinului de numire a intimatului-reclamant în cadrul cabinetului vicepreședintelui B., trimițând în acest sens la corespondența purtată cu cabinetul vicepreședintelui, la numărul maxim de posturi de consilier la cabinetul vicepreședintelui, ocupate înainte de pronunțarea deciziei nr. 1771/2022, cu excepția unui post cu normă de 4 ore, propus reclamantului dar refuzat de acesta, la dispozițiile Codului administrativ care stabilesc numărul maxim de posturi de consilier pentru cabinetul vicepreședintelui, cu rang de secretar de stat. La data de 8 iunie 2023, pârâta AEP a emis Ordinul nr. 268 prin care a dispus numirea reclamantului în funcția de consilier cu normă întreagă în cabinetul vicepreședintelui B., cu începere din data de 12 iunie 2023 până la încetarea mandatului vicepreședintelui, ordin care nu a putut fi pus în executare, în condițiile exprimării refuzului reclamantului de semna contractul individual de muncă nr. x din 7 iunie 2023, invocând o serie de aspecte de nelegalitate atât cu privire la conținutul contractului propus, cât și cu privire la ordinul de numire în funcție, dublat de evocarea unor aspecte menționate în adresa transmisă către AEP în data de 9 iunie 2023, inclusiv aprecieri cu privire la faptul că ordinul de numire în funcție nr. 268/2023 urma, în opinia reclamantului, să își producă efectele doar câteva zile, respectiv până la termenul limită din data de 15 mai 2023 când numărul de posturi din cadrul cabinetului vicepreședintelui trebuia redus la două, conform O.U.G. nr. 34/2023 care în art. XVII prevedea modificarea art. 546 lit. g) din Codul Administrativ în sensul că reduce de la 4 la 2 numărul de "posturi pentru cabinetul conducătorului de organ de specialitate al administrației publice centrale, cu rang de secretar de stat". Față de refuzul exprimat, pârâta a emis Ordinul nr. 283 din 19 iunie 2023 prin care a constatat încetarea efectelor Ordinului nr. 268 din 8 iunie 2023., judecătorul fondului considerând întemeiat că intimata AEP și-a îndeplinit obligația de numire a reclamantului în funcția de consilier stabilită prin titlul executoriu deținut de reclamant. Conform dispozițiilor exprese ale normei speciale cuprinse în art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de executare aplică amenda și acordă penalitățile pentru neexecutare în condițiile în care constată că termenul de executare nu a fost respectat în mod culpabil, cerință neîndeplinită în cauză, Înalta Curte constatând că, în mod corect a stabilit judecătorul fondului că hotărârea judecătorească a fost executată, chiar dacă după expirarea termenului legal de 30 de zile, iar în raport de emiterea Ordinului nr. 268 din 8 iunie 2023, sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu mai pot fi aplicate. Înalta Curte mai reține că răspunderea reglementată prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 funcționează ca un mijloc de constrângere pentru obținerea executării hotărârii, respectiv cu titlu de garanție a realizării dreptului de către subiectele cărora le incumbă o anumită obligație. Prin reglementare, caracter și scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătorești definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmărește obligarea la executarea titlului executoriu și sancționarea conducătorului autorității publice. Or, în cauza de față, la momentul soluționării cererii de către prima instanță, nu se justifica aplicarea acestor mijloace de constrângere, având în vedere contextul ce a condus la emiterea Ordinului nr. 268 din 8 iunie 2023, astfel că, în mod corect, prima instanță a reținut că cererea este neîntemeiată, întrucât obligația stabilită prin titlul executoriu a fost executată. Aceleași rațiuni justifică și neacordarea penalităților de întârziere, nefiind suficient simplul fapt al neexecutării obligației în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății iar hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Având în vedere executarea obligației stabilite prin titlul executoriu, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant nefiind vătămat în sens procedural, prin modalitatea de stabilire a cadrului procesual pasiv. Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va respinge cererea recurentului reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât acesta se află în situația părții care a pierdut procesul. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. doar "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată," astfel că cererea va fi respinsă, ca nefondată. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1922 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Totodată, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea recurentului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.