ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 9 decembrie 2020, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Electorală Permanentă, Agenția Națională Pentru Achiziții Publice și A., a solicitat anularea Ordinelor președintelui Agenției Naționale pentru Achiziții Publice nr. 1708/29.07.2020 și nr. 485/31.07.2020, precum și repunerea pârâtei A. în situația juridică anterioară emiterii actelor administrative individuale contestate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1998 din 25 martie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei de interes, a admis cererea privind pe reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și pe pârâtele Autoritatea Electorală Permanentă, Agenția Națională Pentru Achiziții Publice și A., a anulat Ordinul președintelui Agenției Naționale pentru Achiziții Publice nr. 1708/29.07.2020 și Ordinul președintelui Autorității Electorale Permanente nr. 485/31.07.2020 și a repus pe pârâta A. în situația juridică anterioară emiterii actelor contestate.

Calea de atac declarată împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal Împotriva sentinței civile nr. 1998 din 25 martie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Autoritatea Electorală Permanentă, Agenția Națională Pentru Achiziții Publice și A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 iunie 2021.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale La data de 26 mai 2022, recurenta-pârâtă A. a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și a art. 401 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în măsura în care aceste texte de lege oferă competență Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în realizarea evidenței și managementului funcționarilor din aparatul de specialitate al Autorității Electorale Permanente, apreciind că o astfel de aplicare a textului de lege încalcă dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituția României referitoare la principiul separării puterilor în stat.

Hotărârea Curții de Apel București Prin decizia civilă nr. 2755 din 3 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate invocată; a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată; a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei de obiect, ca neîntemeiate; a respins recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Electorală Permanentă, Agenția Națională Pentru Achiziții Publice și A., ca nefondate.

Calea de atac declarată împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei civile nr. 2755 din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâta își întemeiază cererea, în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Recurenta-pârâtă se rezumă la a relua conținutul cererii de sesizare a Curții Constituționale aflate la dosarul primei instanțe, fără a critica efectiv niciunul dintre considerentele deciziei, expuse în susținerea soluției de respingere a cererii. Este adevărat că recursul a fost declarat în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 147/1992, moment la care decizia atacată nu era redactată, astfel că pârâta a întocmit calea de atac în raport de considerentele care au susținut cererea de sesizare a Curții Constituționale. Însă această decizie a fost motivată și comunicată pârâtei la data de 29 decembrie 2022, astfel că avea posibilitatea, în termen de 48 de ore de la comunicare, de a completa motivele recursului, raportându-se în concret la considerentele deciziei atacate. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate ale hotărârii atacate. De aceea, prezentarea unor argumente care nu au legătură cu conținutul deciziei recurate, respectiv care nu indică concret și punctual criticile de nelegalitate aduse soluției și considerentelor hotărârii judecătorești, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, acesta nefiind o cale devolutivă de atac. Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici de nelegalitate specifice, rezumându-se la preluarea conținutului cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta A..