ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2310/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea societății să-l pună în drepturile ce i se cuvin ca fost salariat în departamentul CFR- Calatori, actualmente pensionar - eliberarea permiselor de călătorie gratuite CFR.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 6850 din 2 decembrie 2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta este o autoritate publică centrală, iar normele de competență prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004 stabilesc competența curții de apel pentru soluționarea în primă instanță a cererilor ce privesc acte ale autorității publice centrale.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 183/2020 din 11 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de pensionar, fost angajat al pârâtei cu contract de muncă, și nu are calitatea de funcționar public, motiv pentru care raportul juridic născut între părțile litigiului nu este unul de drept administrativ, ci unul în materia dreptului muncii.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu regulatorul de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamantul, pensionar, a învestit instanța cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâtei să-i elibereze permise de călătorie pe căile ferate române, în mod gratuit.

Potrivit art. 8 din O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române:

"Alin. 1). Pensionarii și membrii lor de familie beneficiază de 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple pe căile ferate române, în mod gratuit, dacă la data pensionării persoana care se pensionează îndeplinește una dintre următoarele condiții:a) este salariată într-o unitate prevăzută la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 sau, după caz, a fost concediată de la aceste unități în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu condiția să nu se fi angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unități până la data pensionării, și are cel puțin o vechime de 10 ani în aceste unități sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unități au rezultat prin reorganizare;

b) este salariată la altă unitate decât cele prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 sau, după caz, nu este salariată la data pensionării și are o vechime de 25 de ani, bărbații, și 20 de ani, femeile, în unitățile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b), art. 3 și art. 4 alin. (2) pentru salariații încadrați la aceste unități la data privatizării, precum și în unitățile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate și fostei Societăți Naționale a Căilor Ferate Române, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 570/1991 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 235/1991 și reorganizarea activității transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare;

c) vechimea în muncă se calculează prin cumularea perioadelor în care salariatul a lucrat ca angajat pe durată nedeterminată în unitățile menționate la lit. a) și b).

Alin. (2)) Pensionarii pentru invaliditate de orice grad, cauzată de accidente de muncă sau de evenimente de cale ferată, proveniți din salariații unităților prevăzute la art. 1-3, precum și membrii lor de familie beneficiază de 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple pe căile ferate române, în mod gratuit, indiferent de vechimea avută în aceste unități."

În speță, reclamantul susține că a beneficiat de acest drept la călătorii gratuite în perioada în care a fost angajat al pârâtei, până în anul 2019.

Or, după cum a reținut și Curtea de Apel București, prezentul litigiu are natura juridică a unui conflict de muncă, întrucât reclamantul solicită un drept la călătorii gratuite, care este acordat în considerarea contractului de muncă conform art. 8 al O.G. nr. 112/1999, care cuprinde condițiile acordării acestor facilități.

Cauza de față, având natura juridică a unui conflict de muncă, intră în competența în primă instanță a tribunalului, conform dispozițiilor art. 95 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile din Legea privind sistemul unitar de pensii publice.

Înalta Curte constată că natura raporturilor juridice născute între părți nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii, reclamantul având calitatea de pensionar, fost angajat cu contract de muncă și nu calitatea de funcționar public, astfel încât competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de dispozițiile art. 269 din Codul Muncii și art. 36 din Legea nr. 304/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A. în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2020.