ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3154/2012

Asupra

contestației în anulare de față:

La data de 6 iunie 2012 a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în

anulare formulate de contestatorul R.I. împotriva deciziei nr. 1370 din 30

aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 62011/3/2010.

În motivarea

contestației, contestatorul a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 C. proc.

pen., mai precis cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc.

pen., cu privire la care existau probe la dosar.

În fapt,

contestatorul a arătat că, deși la dosar existau probe care atestau existența

unei cauze de nepedepsire prevăzută de legea penală, fiind incidente

prevederile art. 10 lit. i

1

) C. proc. pen., instanțele nu s-au

pronunțat cu privire la acest aspect și nici nu l-au pus în discuția părților.

A mai

susținut că față de situația de fapt reținută în cauză, instanța trebuia să

constate că scopul urmărit, intenția și utilizarea briceagului nu s-a realizat

în condițiile ce ar atrage pedepsirea inculpatului pentru această faptă, iar în

lipsa unei norme legale care să interzică utilizarea briceagului în locuri

private, se poate considera că există o cauză de nepedepsire.

Și-a

întemeiat contestația pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată în cauză,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de

neînlăturat pe alte căi, respectiv anularea pentru vicii sau nulități privind

actele de procedură.

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea

procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,

precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.

Art. 386 C.

proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care se poate formula

contestație în anulare, precum și hotărârile care pot fi atacate pe această

cale, respectiv hotărârile penale definitive pronunțate de către instanța de

recurs.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când

partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța

despre această împiedicare;

c) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care

existau probe la dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă;

e) când la

judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia era obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

În speță,

petiționarul a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei nr.

1370 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, și rejudecarea recursului cu consecința achitării inculpatului pentru

infracțiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 61/1991.

În raport de

susținerile contestatorului, Înalta Curte constată că motivele invocate nu

constituie nici unul din cazurile de nepedepsire prevăzute de art. 10 lit. i

1

)

C. proc. pen., acestea fiind apărări de fond care s-au făcut pe parcursul

soluționării cauzei și nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și

limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Așa fiind,

Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare formulată de

contestatorul R.I. este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul R.I. împotriva

deciziei nr. 1370 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 62011/3/2010.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 4 octombrie 2012.