ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5529/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 29 aprilie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/09.03.2020, întocmit de pârâtă, precum și cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis sesizarea din oficiu a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin raportare la prevederile constituționale din art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 alin. (2) referitor la limitele restrângerii drepturilor și libertăților fundamentale;

- a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin raportare la prevederile constituționale din art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 alin. (2) referitor la limitele restrângerii drepturilor și libertăților fundamentale;

- a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în prezenta sesizare.

Împotriva încheierii din 27 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, respingerea, ca nefondată, a măsurii suspendării judecării cauzei, dispusă de instanța de fond din oficiu.

În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că prin abrogarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în eventualitatea admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu mai există temei pentru suspendarea judecării cauzei la instanța de drept comun, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

S-a mai arătat că nu se impune suspendarea cauzei, având în vedere că și în situația în care excepția de neconstituționalitate ar fi admisă de Curtea Constituțională, iar între timp prezenta cauză ar fi soluționată definitiv, aceasta nu constituie niciun impediment pentru reclamantă, deoarece dispune de remedii legale, aceasta având deschisă calea revizuirii, conform art. 509 pct. 11 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 februarie 2021, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că în condițiile în care articolul vizat de excepția de neconstituționalitate este chiar cel pe care se întemeiază raportul de evaluare contestat în cauză, este lipsit de echivoc că de soluționarea excepției de neconstituționalitate depinde soluționarea prezentului dosar.

Totodată a arătat că interdicția de a ocupa funcții publice prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 se aplică automat, în temeiul legii, din momentul rămânerii definitive a raportului de evaluare, iar în aceste condiții prejudiciul produs ca urmare a aplicării acestei interdicții ar fi greu de reparat, nefiind susceptibil de repunere în situația anterioară.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea atacată în prezenta cauză, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ridicată din oficiu în prezenta cauză.

A considerat instanța fondului că, întrucât există o foarte strânsă legătură între soluția ce se va pronunța în cauza de față și soluția ce se va pronunța la Curtea Constituțională cu privire la sesizarea trimisă, sunt îndeplinite condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. (1) Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În acord cu susținerile recurentei, instanța de control judiciar constată că dispozițiile care prevedeau suspendarea obligatorie a cauzei au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, care a introdus și motivul de revizuire în cazul deciziilor Curții Constituționale.

Dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

Astfel, lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Instanța poate suspenda cursul judecății, însă doar motivat, nefiind suficientă probarea legăturii dintre textul de lege criticat pentru neconstituționalitate și soluționarea cauzei, legătură care este inerentă în ipoteza admiterii cererii de sesizare.

Dincolo de lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și nedovedirea motivelor care au impus suspendarea, mai reține Înalta Curte că termenul în care este înfăptuită justiția este esențial pentru garantarea eficacității sale.

Raportat la particularitatea speței, respectiv împrejurarea că sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 s-a dispus prin încheierea din data de 27 octombrie 2020, respectiv cu mai bine de un an de zile în urmă, instanța de control judiciar are în vedere că dosarul se află în fața primei instanțe, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond putând fi formulată calea de atac a recursului astfel că, până la rămânea definitivă a soluției cu privire la raportul de evaluare contestat în cauză, se va fi pronunțat și o soluție privind excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională.

Independent de aceste aspecte, Înalta Curte reține și că reclamanta are la dispoziție mijloace procedurale de valorificare ulterioară a deciziei ce va fi pronunțată de Curtea Constituțională, în măsura în care hotărârea judecătorească definitivă ce va fi pronunțată în prezenta cauză va confirma existența stării de incompatibilitate.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecății nu poate fi îndreptată decât prin desființarea în parte a încheierii recurate, cu consecința reluării judecării cauzei în fața instanței de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate cu privire la măsura suspendării și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte încheierea recurată cu privire la măsura suspendării și trimite cauza primei instanțe în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM