ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4460/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că în perioada iulie 2014 - septembrie 2017 reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, prin sentința civilă Nr. 307/CAF/2019 din 12 septembrie 2019, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, unde dosarul a fost înregistrat sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 804 din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Raportul de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că, în perioada iulie 2014 - septembrie 2017, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri. S-a reținut că, simultan cu exercitarea funcției de primar al Comunei Valea Dragului, acesta a desfășurat și activități remunerate în cadrul societății B. (x) în calitate de instructor auto, realizând venituri, atât în calitate de primar, cât și în calitate de instructor auto.

Curtea de apel a constatat că sunt nefondate toate criticile formulate de reclamant cu privire la încălcarea de către pârâtă a prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, în sensul informării și solicitării unui punct de vedere reclamantului.

De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, ANI a procedat cu respectarea art. 12 din Legea nr. 176/2010 la sesizarea din oficiu cu privire la existența unei stări de incompatibilitate întemeiată pe dispozițiile art. 87, alin. (1), lit. k) din Legea 161/2003, aceasta fiind justificată de imposibilitatea de a intra în posesia contractului de muncă al persoanei evaluate.

Pe fond, curtea de apel a reținut că, așa cum rezultă din analiza documentelor și informațiilor primite, vol. 2-5 tribunal, reclamantul, în perioada iulie 2014 - septembrie 2017, simultan cu exercitarea funcției de primar al Comunei Valea Dragului, județul Giurgiu, A. a desfășurat activități remunerate în cadrul B. (x), în calitate de instructor auto, caz de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

A avut în vedere instanța că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, prin adresa nr. x/12.03.2018, filele x, a comunicat pârâtei veniturile reclamantului, inclusiv din salarii conform Declarațiilor informative D205 și D112, depuse de B., care a transmis, totodată, state de salarii, registrul-jurnal, registrul casă, declarații informative, situațiile financiare.

Instanța de fond nu a luat în considerare aceste susțineri ale reclamantului, chiar dacă, ulterior declanșării controlului ANI, reprezentanții B. au procedat la rectificarea în REVISAL a situației acestuia, în sensul înlăturării calității sale de angajat al societății, ci a reținut calitatea reclamantului de instructor auto, autorizat ca atare, înregistrarea cursanților făcându-se la ARR, pe CNP-ul reclamantului, așa cum rezultă din actele depuse de reclamant, nefiind relevantă lipsa identificării unui contract de muncă, în condițiile în care persoana juridică era deținută de soția reclamantului, reclamantul putând desfășura activitate remunerată.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

A susținut recurentul că a fost informat la data de 20.11.2017 că au fost identificate elemente in sensul existentei unei stări de incompatibilitate, fiind notificat in sensul ca a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2004, după care s-a prezentat pentru a-și susține punctul de vedere la sediul paratei, la data de 5.12.2017.

Ulterior, la data de 28.01.2019, "se susține, fără a se dovedi" că a fost notificat in sensul ca a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul contestă primirea celei de-a doua comunicări și susține că, în lipsa informării asupra elementelor privind incompatibilitatea ce făcea de fapt obiectul evaluării demarate ulterior, reclamantul nu și-a putut exprima punctul de vedere.

Raportul este defectuos, atât prin reținerea unor elemente contradictorii, cât și prin lipsa de informare a recurentului reclamant cu privire la textul de lege încălcat, fapt ce a condus la prejudicierea reclamantului ca urmare a imposibilității acestuia de a beneficia de prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010.

Prin hotărârea recurată, au fost respinse criticile, reținându-se că la fila x din vol. 5 se află o adresa primită sub semnătura de reclamant, dar "nu rezultă conținutul acelei adrese".

Procedând în acest mod, instanța a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii si străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Coroborând susținerile contradictorii ale intimatei (pg. 15 Raport de evaluare si pg. 5 întâmpinare) cu răspunsul reclamantului la informarea primită in data de 29.01.2019, dar și cu lipsa oricărei legături între înscrisul aflat la fila x cu semnătura aflată la fila x, rezultă că motivele reținute de instanța sunt atât străine cauzei, cât și contradictorii.

O altă critică adusă raportului contestat se referă la încălcarea art. 12 din Legea nr. 176/2010, întrucât evaluarea privind incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2004 nu a fost realizată, nici din oficiu, nici la sesizarea vreunei persoane, ci în cadrul unei alte sesizări și înainte de a fi informat recurentul.

Astfel, intimata pârâtă susține că, aflându-se în "imposibilitatea de a intra in posesia contractului individual de munca al persoanei evaluate", la data de 18.01.2019, "Agenția a revenit cu o noua informare" prin care reclamantului i s-a comunicat faptul că au fost identificate elemente în sensul existentei unei stări de incompatibilitate, întrucât - simultan cu funcția de primar al Comunei Valea Dragului, jud. Giurgiu - a desfășurat activități remunerate in cadrul societății B..

Or, procedura revenirii cu o nouă informare în cadrul aceleiași evaluări, după ce persoana evaluată a fost informată și a depus și punct de vedere, nu există.

În speță, deși s-a sesizat din oficiu in anul 2017 cu privire la faptul că nu a fost respectat regimul incompatibilităților întrucât reclamantul a exercitat simultan funcția de primar si calitatea de salariat, pentru aceasta evaluare (a incompatibilității prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c) nu s-a decis clasarea, ci s-a inițiat evaluarea, in lipsa oricărei sesizări (din oficiu sau formulata de o persoană) pentru o alta stare de incompatibilitate, cea de la lit. k).

Considerând legal acest mod de a proceda, instanța a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, inspectorii de integritate demarează procedurile de evaluare in baza normelor din art. 12 si urm. din Legea nr. 176/2010, unde se menționează expres faptul ca procedura de evaluare debutează urmare unei sesizări sau la sesizarea din oficiu a Agenției.

Reținând legalitatea unei evaluări demarate in absenta unei sesizări din oficiu, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse in art. 12 si 13 din Legea nr. 176/2010, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In condițiile in care, in urma evaluării, se constata că persoana evaluată nu se afla in situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2004, se impunea clasarea cauzei, iar ulterior, după sesizarea din oficiu pentru noua stare identificată și repartizarea aleatorie, se putea demara o noua procedura de evaluare.

A mai arătat recurentul că, anterior informării sale, inspectorul de evaluare ar fi trebuit să aibă, potrivit legii, acces doar la informații publice. Or, speță, acesta accesase deja informații cu caracter nepublic.

În ceea ce privește soluția pronunțată asupra fondului raportului contestat, recurentul a arătat că instanța a respins acțiunea cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, instanța, reținând ca recurentul reclamant a fost remunerat de către societatea B., fără niciun motiv nu a avut în vedere adresa nr. x/09.03.2020 emisa de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, in care se precizează in mod expres că, in perioada evaluată, recurentul nu a fost remunerat de acea societate.

In mod contradictoriu, in hotărârea pronunțata a fost avut in vedere un motiv străin cauzei, respectiv veniturile din salarii reieșite dintr-un document fără valoare juridică, emis in urma unor declarații ce, ulterior, au fost rectificate, conform adresei nr. x/09.03.2020, din care rezulta contrariul celor reținute de instanță.

Procedând in acest mod, instanța a interpretat eronat prevederile din Codul de procedură fiscală, care la art. 105 - Corectarea declarației fiscale, dispozițiile art. 19 din Codul fiscal referitoare la corectarea erorilor din contabilitate si efectul acestei corectări, precum și procedura de corectare a erorilor contabile, stabilită prin OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale si situațiile financiare anuale consolidate

Reținând așadar ca reclamantul a fost remunerat de societatea B., instanța nu a aplicat prevederile de drept material referitoare la îndreptarea erorilor contabile, înlăturând fără nicio justificare concluziile adresei x/09.03.2020

Instanța a încălcat dispozițiile legale indicate anterior si a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2004, care impun ca activitățile să fie remunerate, pentru a se retine incompatibilitatea celui care deține funcția de primar.

Instanța, reținând că recurentul reclamant a exercitat activități in cadrul societății B., a pronunțat hotărârea întemeindu-se pe un motiv străin cauzei și aplicând in mod greșit legea, motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C. proc. civ.

De remarcat ca legea nu retine incompatibilitatea pentru situațiile in care se putea presta o activitate, respectiv era înregistrata o anume calitate pe un site, fiind impusa condiția ca respectiva activitate sa fie exercitata de persoana evaluata in mod efectiv.

Site-ul de pe Internet din care intimata a extras date cu privire la numele reclamantului nu mai afișează în prezent numele instructorilor auto, inclusiv pentru motivul ca acestea sunt irelevante, indicându-se numai numele scolii.

Exclusiv ca urmare a introducerii eronate a numelui reclamantului in locul denumirii societății (tot Mototolea) in care sunt angajați instructorii auto ce au realizat activitatea practica in beneficiul cursanților, s-a emis raportul contestat.

Dovada faptului ca reclamantul se afla in imposibilitate materiala sa realizeze doua activități diferite in același timp, respectiv sa se afle in locuri diferite, întrucât din anul 2012 si pana in prezent a fost zilnic in intervalul 8.00 - 16.00 in sediul Primăriei Comuna Valea Dragului, respectiv la alte instituții publice, ce dețin registru de intrare-iesire, astfel încât reținerea ca datele înregistrate in Registrul Național Unic al Cursanților sunt reale este contradictorie si străina cauzei.

Aceasta reținere este contrazisă de declarațiile date sub prestare de jurământ în dosarul penal nr. x/2018 de martorii C., D., E. și de adeverința emisă de secretarul Primăriei Valea Dragului ce atestă imposibilitatea efectuării de către reclamant a activității de instructor auto in perioada reținută de parata.

Instanța a reținut însă o împrejurare străină cauzei, anume ca, doar pentru ca soția recurentului deținea societatea, recurentul reclamant putea efectua activități in cadrul acesteia, respectiv ca informațiile înscrise pe un site sunt reale.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata pârâtă A.N.I. a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

După cum rezultă în mod clar și evident din cuprinsul Raportului de evaluare contestat, prin adresa nr. 4169S/G/li/14.11.2017 recurentul a fost informat cu privire la faptul că au fost identificate în sensul existenței, unei stări de incompatibilitate întrucât a exercitat simultan funcția de primar al Comunei Valea Dragului, județul Giurgiu, și calitatea de angajat cu contract Individual de muncă în cadrul B. (x), încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c).din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare

La data de 05.12.2017, recurentul și apărătorul ales al acestuia s-au prezentat la sediul Agenției Naționale de Integritate și au luat cunoștință de stadiul și conținutul dosarului, angajându-se să depună un punct de vedere și înscrisuri "care să dovedească" lipsa stării de incompatibilitate.

Ulterior, recurentul a transmis, prin poștă, un punct de vedere înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. x/18.12,2017 referitor la starea de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Motivat de faptul că inspectorul de integritate s-a aflat în Imposibilitatea de a intra In posesia contractului individual de muncă al recurentului la data de 18.01.2019, Agenția a revenit cu o nouă informare (adresa nr. x B.01.2019) prin care A. a fost informat despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate întrucât, simultan cu funcția de primar al Comunei Valea Dragului, județul Giurgiu, a desfășurat activități remunerate în cadrul B. (x) încălcând astfel dispozițiile art, 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Urmare acestei informări, recurentul a transmis "punctul de vedere și înscrisurile ce dovedesc inexistența stării de incompatibilitate", precizând totodată că atât punctul de vedere cât și întregul set de documente au mai fost transmise Agenției în anul 2017, ca răspuns la Informarea x.20l7.

în "consecință, în mod temeinic și fondat instanța de fond a reținut faptul că: "Reclamantul a formulat un punct de vedere, filele x, cu conținut identic cu cel anterior, într-adevăr, raportându-se la art. 87 alin. (1) lit. c), deși adresa menționa expres art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea 161/2003.

În mod temeinic și legal, instanța de fond a constatat faptul că, prin desfășurarea de activități remunerate în cadrul B. (x) simultan cu exercitarea funcției de primar al Comunei Valea Dragului, județul Giurgiu, recurentul a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Susținerile recurentului sunt nefondate, fiind contrazise de probatoriul aflat la dosarul cauzei.

Astfel, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, prin adresa nr. x/12.03.2018, a comunicat veniturile recurentului, din care a rezultat di în anii 2014-2017, acesta pe lângă veniturile din salarii în calitate de primar, a înregistrat si venițuri din salarii de la B..

De asemenea, potrivit informațiilor comunicate de Autoritatea Rutieră Română prin adresa nr. x, în Registrul Național al Cursanților (aplicație informatică a ARR) figurează 7858 de înregistrări care reflectă activitatea de instructor auto a recurentului in perioada 01.07.2014 - 16,12.2018 (data comunicării răspunsului ARH. nr. x/18.12.2018), fiind evidențiate următoarele date: nume și prenume cursant, CNP cursant, data și ora la care a fost efectuată pregătirea, categoria de pregătire, numărul de înmatriculare și marca vehiculului precum și tipul pregătirii efectuate (pregătire practică).

Informațiile publice afișate pe site-ul www.x.ro, arată că recurentul figurează și în topul instructorilor auto din județul Giurgiu ca fiind angajat al școlii de șoferi B., cu menționarea numărului de cursanți examinați și admiși.

Site-ul respectiv prelua informațiile de pe site-ul oficial al Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și, respectiv al Autorității Rutiere, privitoare la rata de promovabilitate la examenul de obținere a permisului auto, datele despre școlile de șoferi și instructorii auto, fiind vorba de date publice.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Hotărârea instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Raportul de Evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Acțiunea sa a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinic și legal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanței de fond a fost recurată de reclamantul A..

III.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinței recurate, Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că acest motiv de casare nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurent.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate" de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007 din Cauza Gheorghe împotriva României).

Tot în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea a statuat însă că, în general, instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franței).

Or, Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la coexistența unor considerente în favoarea admiterii acțiunii și a unor considerente care susțin respingerea acțiunii, sau, după caz, la considerente care contrazic soluția menționată în dispozitivul hotărârii, niciuna dintre situațiile premisă mai sus menționate neregăsindu-se în speță.

Împrejurarea că instanța de fond a avut în vedere adresa emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu în anul 2018, iar nu adresa nr. x/09.03.2020, nu constituie o motivare străină de natura cauzei în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate, ci ține de aprecierea probatoriului, judecătorul fondului înlăturând motivat cea din urmă adresă.

Cât privește critica recurentului privind faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate a raportului de evaluare referitoare la încălcarea prevederilor art. 12 și art. 20 din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte constată că este vădit nefondată, judecătorul analizând legalitatea actului administrativ contestat inclusiv din perspectiva respectării dispozițiilor legale referitoare la sesizarea A.N.I., repartizarea aleatorie și informarea persoanei evaluate.

În acest context, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat cauza sub toate aspectele relevante, iar neînsușirea de către instanța de judecată a argumentelor unei părți nu echivalează cu o motivare contradictorie, nici cu una străină de natura cauzei.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), se reține că acesta a fost invocat prin raportare expresă la art. 109 din Codul de procedură fiscală, art. 19 din Codul fiscal, dar și prevederile OMFP nr. 1802/2014, însă s-a criticat și interpretarea dată de instanța de judecată dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară și devolutivă, întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Așa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod și nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Înalta Curte reține că, prin raportul de evaluare contestat, s-a constatat situația de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul, cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, prin aceea că, în perioada iulie 2014 - septembrie 2017, simultan cu exercitarea funcției de primar al Comunei Valea Dragului, jud. Giurgiu, a desfășurat activități remunerate în cadrul B. (x), în calitate de instructor auto.

Criticile recurentului sunt nefondate, bazate pe o interpretare proprie și eronată a dispozițiilor Legii nr. 161/2003.

Or, din actele depuse la dosar rezultă că, la data de 10.03.2016, intimata Agenția Națională de Integritate a fost sesizată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în lucrarea nr. x/10.03.2016 cu privire la faptul că recurentul, primar al Comunei Valea Dragului, jud. Giurgiu, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, declașându-se procedura de evaluare, iar în cadrul procedurii au fost identificate și elemente cu privire la încălcarea de către recurent a regimului juridic al incompatibilităților, motiv pentru care Agenția Națională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la aceste aspecte.

Ulterior, încălcările vizând aceeași persoană, în baza Referatului de conexare nr. x, aprobat potrivit legii, s-a conexat cea de-a doua lucrare (nr. x/27.10.2017) la lucrarea inițială, nr. x/10.03.2016, procedura continuând pentru evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese.

Nu se confirmă, deci, pretinsa nerespectare de către intimată a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 176/2010, critica adusă sentinței pe acest aspect fiind nefondată.

Înalta Curte constată că, în acord cu prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010, recurentul a fost informat prin adresa nr. x/14.11.2017 despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate, întrucât a exercitat simultan funcția de primar și cea de angajat cu contract individual de muncă la B., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003, recurentul reclamant formulând un punct de vedere.

În temeiul art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, în scopul soluționării lucrării s-au solicitat documente și informații de la: Primăria Comunei Valea Dragului, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu; Oficiul Național al Registrului Comerțului, B.; Inspectoratul Teritorial de Muncă Giurgiu, Autoritatea Rutieră Română.

De asemenea, după evaluarea documentației primite, intimata - contrar susținerilor recurentului reclamant - a procedat cu respectarea art. 12 din Legea nr. 176/2010 la sesizarea din oficiu cu privire la existența stării de incompatibilitate întemeiate pe dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea 161/2003, tocmai pentru că a constatat incidența unei alte situații premisă.

Această nouă încadrare juridică a încălcării regimului incompatibilităților cercetate a fost adusă, de asemenea, la cunoștința persoanei evaluate cu informarea nr. x/18.01.2019, conform semnăturii recurentului de pe confirmarea de primire din 28.01.2019, pe care este menționat conținutul sub forma "nr. x.2019", în timp ce recurentul nu s-a înscris în fals împotriva mențiunilor, nu a arătat ce alt document ar fi primit sau că nu ar fi primit niciun document cu acea a doua confirmare, pe care a semnat-o fără să ridice obiecțiuni/refuz.

De altfel, înscrisurile mai sus menționate se coroborează cu depunerea în termenul legal de către recurent a unui răspuns cu referire expresă la adresa nr. x/18.01.2019 și cu retrimiterea aceluiași punct de vedere menținut .

Prin urmare nu se poate primi susținerea recurentului în sensul că, în lipsa informării asupra elementelor privind incompatibilitatea ce făcea de fapt obiectul evaluării demarate ulterior, nu și-a putut exprima punctul de vedere. Aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul a fost în permanență asistat de avocat, care a putut consulta, întocmi și transmite lămuririle considerate necesare.

În ceea ce privește incidența în speță a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte reține că acestea prevăd:

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: (...); k) orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale".

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că Legea nr. 161/2003 a instituit regimul incompatibilităților cu scopul de a asigura transparența în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, de a preveni și sancționa corupția, ținând seama de necesitatea asigurării îndeplinirii de către persoanele care exercită o funcție publică de autoritate, a atribuțiilor ce le revin, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public.

Din cuprinsul normei menționate reiese fără dubiu că funcția de primar este incompatibilă cu orice alte funcții publice ori activități remunerate, în țară sau în străinătate.

Or, activitatea de instructor auto, care este prin natura sa o activitate remunerată, iar nu o activitate pro bono, nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de activități prevăzute de legiuitor, cu titlu de excepții (de strictă interpretare) ca fiind compatibile cu funcția publică deținută de recurent.

Înn art. 87 alin. (1) lit. k).) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare legiuitorul nu a făcut distincții cu privire la modalitatea de plată efectivă a activității desfășurate sau la încasarea efectivă a unor venituri, de esența stării de incompatibilitate prevăzute fiind - așa cum am arătat deja -caracterul remunerabil, în opoziție cu un eventual caracter gratuit, al activității desfășurate.

În consecință, deținerea funcției de primar concomitent cu desfășurarea de activități remunerate în cadrul societății B., în calitate de instructor auto, a generat situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k).) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare.

În speță, se constată că, prin adresa nr. x/12.03.2018, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu a comunicat către pârâtă veniturile reclamantului, din care a rezultat că în anii 2014-2016, acesta - pe lângă veniturile din salarii în calitate de primar - a înregistrat și venituri din salarii de la B..

Această adresă se coroborează cu statele de salarii, registrul-jurnal, registrul casă, declarațiile informative și situațiile financiare depuse la dosar chiar de societate.

În schimb, adresa privind rectificarea declarațiilor fiscale nu a avut la bază vreo verificare a organelor fiscale, ci exclusiv solicitarea societății declarante de rectificare a declarațiilor întocmite anterior care aveau la bază înregistrările din contabilitatea societății și în funcție de care s-au stabilit și achitat obligațiile fiscale în toată perioada respectivă, fără să se observe vreo "eroare".

De asemenea, această solicitare de rectificare, deși formal are ca temei prevederile art. 109 din Codul de procedură fiscală, art. 19 din Codul fiscal, precum și dispozițiile OMFP nr. 1802/2014, a fost formulată abia la data de 22.11.2019, de către administratorul societății, care era rudă de gr. I cu persoana evaluată și după introducerea, la 11.04.2019 - a primei acțiuni în anularea raportului de evaluare nr. x/26.03.2019, fiind evident întocmită pro causa.

Nu poate fi ignorat nici faptul că, deși recurentul neagă veridicitatea conținutului declarațiilor și evidențelor contabile relevante, acesta nu a formulat vreo sesizare penală împotriva persoanei care ar fi întocmit state de plată pe numele său și a consemnat activitatea sa remunerată ca instructor autor cu timp de lucru efectiv de 21 zile pe lună, inclusiv în intervale de timp în care acesta se afla în ședințe de consiliu local sau împotriva persoanei care a efectuat înscrieri nereale în Registrul Național al Cursanților.

Nu există, de asemenea, nici vreo explicație rezonabilă pentru care soția recurentului, F., ar fi semnat luni la rând statele de plată la poziția 23, fără să sesizeze că la poziția 24 figura soțul său (a se vedea filele x din vol. I dosar T.GR) și a semnala eventuala eroare/neconformitate cu realitatea.

Înalta Curte constată că, în împrejurările concrete ale cauzei, este întemeiată aprecierea judecătorului fondului în sensul că și adresa emisă de Primărie a fost întocmită pro causa.

Astfel, dincolo de conținutul acesteia, cel puțin atipic, prin care se susține că în perioada 2012 - 2019, zilnic, în intervalul orar 8:00-16:00 (!), recurentul s-a aflat permanent la sediul primăriei ["cu excepția cazurilor în care, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de funcție (. . . . . . . . . .) s-a deplasat la ..."] nu poate fi ignorată împrejurarea că primăria emitentă este, potrivit legii, un aparat tehnico-administrativ aflat la dispoziția primarului, care și în prezent este chiar recurentul A..

De altfel, credibilitatea mențiunilor de adresă este pusă sub semnul îndoielii nu doar de faptul că cel puțin într-una dintre aceste zile recurentul s-a deplasat pentru a semna personal un proces-verbal alături de inspectorul de integritate, ci și de împrejurarea că nu se poate susține în mod rezonabil că de-a lungul celor peste 8 ani, primarul recurent nu ar fi efectuat zile de concediu sau alte deplasări.

De asemenea, înscrisul nu face dovada că, în afara intervalului orar 8:00 -16,00, recurentul nu a avut posibilitatea efectivă de a presta și alte activități, de natura celor pentru care i se impută starea de incompatibilitate, în condițiile în care legiuitorul a avut în vedere exercitarea activității remunerate în perioada deținerii funcției de primar, iar recurentul deținea această funcție și în afara programului normal de lucru de 8 ore.

Prin urmare, se justifică concluzia judecătorului fondului că prestarea activității de instructor auto, menționată în evidențele societății și în Registrul Național al Cursanților, în alte intervale de timp nu poate fi contra-probată pe baza dovezilor administrate de recurentul reclamant.

Dimpotrivă, în declarațiile de interese și în cele de avere din 2013-2015, asumate prin semnătură de recurent personal, având date certe din perioada de referință a evaluării, acesta își declară personal, sub semnătură și răspundere proprii, atât calitatea de asociat, cât și venituri obținute de la societatea în discuție.

Pentru incidența stării de incompatibilitate constatate în finalul cercetării în temeiul art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 prin raportul de evaluare contestat nu este necesară nici desfășurarea activității remunerate în temeiul unui contract individual de muncă întocmit în formă scrisă, fiind irelevantă, deci, împrejurarea că recurentul reclamant a "optat în termenul legal de 60 zile prevăzut de art. 92 alin. (2) din lege, între funcția de primar și calitatea de angajat, prin demisia depusă și înregistrată la data de 29.06.2012".

În sfârșit, nu au relevanță ordonanța de clasare invocată de recurent, câtă vreme aceasta nu reprezintă o hotărâre penală definitivă și, oricum, nu privește nerespectarea regimului incompatibilităților aflată în discuție în prezenta cauză, ci evaziunea fiscală (pentru care nu s-a pronunțat clasarea pe motiv că fapta nu există, ci pentru neîntrunirea laturii subiective a infracțiunii), iar depozițiile martorilor audiați la parchet nu puteau fi avute în vedere de instanța de fond, opunându-se principiul nemijlocirii administrării probelor consacrat de art. 16 din C. proc. civ.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 804 din 14 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.