ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 05.12.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x/15.11.2016.

Prin sentința civilă nr. 5029 din 19 decembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate cu sediul în București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și anularea raportului de evaluare.

Consideră recurentul că nerespectând termenul de 15 zile prevăzut de art. 21 din Legea nr. 176/2010, inspectorul de integritate a întocmit raportul de evaluare după 6 luni, încălcând astfel legea. Or, instanța de fond a apreciat că termenul anterior menționat vizează situația în care punctul de vedere al persoanei evaluate nu a fost exprimat.

În motivarea căii de atac exercitate reclamantul a mai reținut următoarele: instanța de fond a preluat interpretarea eronată dată de intimată dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, extinzând aplicarea acestui text. Or, enumerarea este limitativă, iar incompatibilitățile sunt de strictă interpretare și aplicare. Astfel, la data adoptării Legii nr. 161/2003, sintagma de comerciant persoană fizică avea o altă semnificație. Ea apare reglementată abia în anul 2008 prin Ordonanța 44. În acest sens, pentru ca o persoană fizică să fie calificată drept comerciant era necesar să fie îndeplinită condiția ca persoana în cauză să săvârșească acte de comerț obiective, ca o profesiune, iar faptele de comerț să fie efectuate în nume propriu. Obiectul de activitate al întreprinderii individuale consta comercializare produselor agricole prin cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, așadar activitatea întreprinderii fiind una cu caracter pur agricol. Or, activitățile agricole nu pot fi asimilate cu activitatea unui comerciant ca și activitate profesională permanentă. Prin urmare, persoanele care exercită activități agricole nu au calitatea de comerciant.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea contestației formulată de reclamantul A. având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/15.11.2016, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin Raportul de evaluare contestat s-a constatat că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data 19.06.2012, întrucât a deținut simultan atât funcția de primar primar (mandatele 2012- 2016 și 2016- 2020) al comunei Călugăreni, județul Giurgiu cât și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul B., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcției publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 5029 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.

Astfel, judecătorul fondului a prezentat detaliat argumentele pe baza cărora a reținut existența stării de incompatibilitate, hotărârea pronunțată cuprinzând atât situația de fapt, probele administrate și motivarea în drept a soluției adoptate, răspunzând astfel exigențelor art. 425 C. proc. civ.

Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin recurs, Curtea reține că nu se regăsește cazul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv pronunțarea sentinței cu greșita aplicare a normelor de drept material.

Prealabil, Înalta Curte arată că, în mod corect, a reținut instanța de fond că termenul de 15 zile invocat de reclamant se referă la situația în care persoana evaluată nu exprimă un punct de vedere ca urmare a informării sale de către inspectorul de integritate cu privire la situația de incompatibilitate identificată.

Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 176/2010 sunt explicite în acest sens, termenul de 15 zile fiind un termen acordat în beneficiul persoanei evaluate, iar nu un termen care să atragă nelegalitate raportului de evaluare în cazul în care este depășit.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică".

Nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că persoana fizică autorizată nu reprezintă automat un comerciant, ci doar dacă desfășoară acte de comerț sau că activitățile agricole nu sunt considerate activități comerciale ca și activitate profesională permanentă.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant a dobândit, începând cu data de 13.01.1999, calitatea de comerciant persoană fizică. Prin urmare, având în vedere că recurentul deținea începând cu data de 13.01.1999 calitatea de comerciant persoană fizică autorizată la B. și începând cu data de 19.06.2012, funcția de primar al comunei Călugăreni, județul Giurgiu, în mod corect a reținut prima instanță că acesta se află în stare de incompatibilitate, ipoteza normei legale instituite prin art. 87 alin. (1) lit g) din Legea nr. 161/2003 fiind întrunită.

Nu poate constitui cauză de înlăturare a stării de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) susținerea formulată de către recurent că inspectorul de integritate ar fi reținut o stare de incompatibilitate, fără a mai verifica exercitarea efectivă a calității de comerciant, respectiv dacă sunt îndeplinite acte și fapte de comerț.

Câtă vreme persoana evaluată a deținut, respectiv deține, concomitent cu funcția de primar, calitatea de comerciant persoană fizică, s-a aflat, respectiv se află în stare de incompatibilitate, ipoteza normei legale instituite prin art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr 161/2003, fiind întrunită.

Prin cererea de recurs, recurentul invocă faptul că nu a desfășurat activități comerciale. Or, corect s-a constatat că acesta a încălcat regimul incompatibilităților deținând în mod simultan funcția de primar cât și funcția persoană fizică autorizată, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, faptul că nu a desfășurat activități comerciale nu echivalează cu încetarea calității pe care reclamantul o deținea.

Conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, "(1) În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege.

Faptul că reclamantul nu a desfășurat efectiv activități comerciale, nu are relevanță asupra stării de incompatibilitate, întrucât simpla deținere a funcției de primar concomitent cu calitatea de comerciant este necesară și suficientă pentru a se constata acest caz de incompatibilitate.

Regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități, necondiționat de întocmirea altor acte juridice. Recurentul, în calitate de primar, avea obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile și să nu să încalce legislația aplicabilă. Or, recurentul, ignorând prevederile legale menționate nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităților aplicabil aleșilor locali.

Totodată, chiar dacă obiectul de activitate al întreprinderii individuale este reprezentat de activitățile agricole aceasta nu înlătură calitatea de comerciant a recurentului, întrucât activitățile economice pot fi desfășurate în toate domeniile, meseriile, ocupațiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5029 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.