ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1490/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.07.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/13.06.2018, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 293 din 22 noiembrie 2018, Curtea a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat Raportul de evaluare nr. x/13.06.2018 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

A obligat pârâta să achite reclamantului 3.620 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

A susținut recurenta-pârâtă că hotărârea este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 70 și art. 79 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Conform dispozițiilor legale menționate, persoanele care dețin funcții publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele lor de orice natură, fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de pozițiile pe care le dețin și să obțină anumite beneficii pentru ei, rude sau alte persoane în considerarea funcției lor.

Sunt întrunite condițiile pentru existența unui conflict de interese, respectiv exercițiul unei demnități publice, existența unui interes personal și obținerea unui avantaj, pentru că intimatul, având funcția de secretar în cadrul Primăriei Orașului Dragomirești, a completat și solicitat în 48 de referate și a contrasemnat HCL nr. 6/2016 iar, în baza acestor acte, s-au efectuat plăți de 27.755 RON pentru plata arbitrilor, observatorului și transportul echipei de fotbal Iza Dragomirești, unde deținea calitatea de președinte.

Fără referatele completate de către intimat și fără contrasemnarea HCL nr. 6/02.02.2016, Asociația Sportivă "Iza" Dragomirești, unde deține calitatea de președinte, nu ar fi putut solicita și realiza decontarea sumelor menționate.

Astfel, rezultă în mod indubitabil că asociația sportivă, persoană juridică cu care are relații cu caracter patrimonial, a avut un beneficiu urmare a finalizării acestor referate.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând, în esență, că beneficiarul direct al cheltuielilor efectuate pe baza referatelor nu a fost Asociația Sportivă "Iza" Dragomirești, ci aceste sume au fost utilizate pentru susținerea unor evenimente sportive. Astfel, este cert faptul că nu a avut niciun interes patrimonial în legătură cu activitățile pretins nelegale la care face referire Agenția Națională de Integritate.

De asemenea, nu a influențat, sub nicio formă, decizia autorității publice cu privire la decontarea acestor cheltuieli, aflându-se în postura de solicitant, aprobarea cheltuielilor realizându-se de Primarul Orașului Dragomirești.

Referitor la contrasemnarea HCL nr. 06/02.02.2016, nu este îndeplinită condiția obținerii unui folos patrimonial, prevăzută de art. 79 din Legea nr. 161/2003, aspect susținut și de Raportul de evaluare nr. x/21.11.2018 în care s-a dispus clasarea în privința acuzațiilor de nerespectare a regimului incompatibilităților, din datele comunicate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș nefiind constatate inadvertențe referitoare la veniturile sale.

Preliminar, în ceea ce privește aspectul invocat de intimatul-reclamant A., respectiv incidența alin. (5) al art. 25 din Legea nr. 176/2010, introdus prin Legea nr. 54/2019, referitor la înlăturarea răspunderii civile sau administrative, disciplinară, pentru faptele care determină existența conflictului de interese în condițiile depășirii termenului general de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii lor, Înalta Curte apreciază că această chestiune a intervenit după pronunțarea instanței de fond, nefăcând obiectul analizei acesteia, astfel că nu poate fi avută în vedere în soluționarea prezentului recurs.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

4.1. Instanța de fond a fost învestită prin cererea reclamantului A. cu verificarea legalității Raportului de evaluare nr. x/13.06.2018 emis de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a constatat că, având funcția de secretar al Primăriei Orașului Dragomirești județul Maramureș, având un interes personal de natură patrimonială, în calitate de Președinte al Asociației Sportive "Iza" Dragomirești, în perioada 2013-2015 a completat și solicitat în 48 de referate, adresate Primăriei Dragomirești, decontarea sumei totale de 27.755 RON pentru plata arbitrilor, observatorului și transportului echipa de fotbal Iza Dragomirești. De asemenea, a contrasemnat HCL nr. 6 din 02.02.2016 privind alocarea unor sume de bani către activitatea sportivă, inclusiv echipei sportive Iza, încălcând dispozițiile art. 70, 71 și art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2013.

Reține Înalta Curte că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada de referință, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.".

Conform art. 79 alin. (1) lit. a) din același act normativ,

"(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial;".

Rezultă că, pentru a se reține existența conflictului de interese, trebuie îndeplinită condiția referitoare la implicarea funcționarului public în procesul de rezolvare, de luare a deciziilor sau de participare la luarea acestora și condiția privind existența interesului personal de natură patrimonială.

4.2. Înalta Curte apreciază, în raport cu dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind Codul administrativ, că intimatul-reclamant, în exercitarea funcției de secretar al Primăriei Dragomirești, nu avea competența de a iniția Hotărârea Consiliului Local nr. 6/2016, nu a avea competența de a iniția procesul decizional sau de a participa la adoptarea hotărârii, participând la ședințele consiliului local doar pentru asigurarea lucrărilor de secretariat.

Consiliul local, autoritate deliberativă, din compunerea căruia nu face parte și secretarul unității administrativ-teritoriale, are competența de a adopta hotărârile. Deci, faptul că intimatul-reclamant a contrasemnat hotărârea menționată, în calitate de secretar, nu echivalează cu rezolvarea sau luarea unei decizii, în sensul avut în vedere de lege.

În raport cu circumstanțele factuale ale cauzei, Înalta Curte reține că exercitarea de către intimatul-reclamant a atribuțiilor conferite de lege secretarului unității administrativ-teritorial în procesul de adoptare a unei hotărâri a consiliului local nu produce efecte în sensul referit de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, de încălcare a regimului juridic al conflictului de interese.

Aceste considerente sunt valabile și în ceea ce privește referatele întocmite și completate de intimatul-reclamant în calitate de Președinte al Asociației Sportive în scopul decontării unor cheltuieli ale asociației pentru organizarea unor competiții sportive, pentru că, după cum s-a subliniat mai sus, în calitatea sa de secretar al unității administrativ-teritoriale, nu putea influența aprobarea și decontarea sumelor solicitate prin aceste referate.

Astfel, interpretarea recurentei-pârâte, că intimatul-reclamant a fost chemat să rezolve cereri și să ia decizii și că, fără referatele completate și fără contrasemnarea hotărârii consiliului local, asociația sportivă nu ar fi putut realiza decontarea sumelor respective, nu reprezintă altceva decât o lărgire fără susținere legală a competențelor funcției de secretar al unei unități administrativ-teritoriale în ceea ce privește procesul de adoptare a hotărârilor consiliului local, competențe care, în opinia eronată a recurentei, ar fi capabile să influențeze, efectiv, luarea deciziei.

4.3. Nu în ultimul rând, în ceea ce privește condiția relațiilor cu caracter patrimonial, fără a se relua considerentele hotărârii recurate, prima instanță a reținut, în esență, că activitatea desfășurată de reclamant, în calitate de președinte al asociației sportive, a fost una voluntară, fără a fi remunerată, astfel că nu este îndeplinită condiția existenței unei relații cu caracter patrimonial.

Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, deși reafirmă că intimatul-reclamant are relații cu caracter patrimonial cu asociația sportivă, nu combate în niciun fel aprecierile instanței de fond și nu prezintă niciun raționament apt să dovedească interpretarea greșită sau aplicarea eronată a dispozițiilor legale, în sensul că intimatul-reclamant ar fi avut astfel de relații.

De altfel, asupra beneficiului patrimonial al intimatului, singurul argument adus de recurenta-pârâtă prin cererea de recurs se referă la faptul că avantajul obținut ar fi constat în efectuarea plății sumei de 27.555 pentru plata arbitrilor, a observatorului și pentru transportul echipei de fotbal.

Or, în privința acestor cheltuieli ale asociației sportive, efectuate pentru organizarea unor competiții sportive, nu se poate aprecia că ar fi fost în interesul patrimonial al recurentului.

4.4. Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 293 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.