ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5161/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea acestuia la plata sumei totale de 61.169,85 de RON din care:

- 3823,12 RON reprezentă suma datorată cu titlu de cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor de construcții prevăzută de art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții;

- 3823,12 RON reprezentă penalități de întârziere la suma datorată cu titlu de cotă de 0,1% prevăzută de art. 30 din Legea nr. 50/1991;

- 26.761,81 RON reprezentă suma datorată cu titlu de cotă de 0,7% din valoarea lucrărilor de construcții, cotă instituită prin art. 40 din Legea nr. 10/1995;

- 26.761,81 RON reprezentă penalități de întârziere la suma datorată cu titlu de cotă de 0,7% conform art. 40 din Legea nr. 10/1995.

Prin sentința civilă nr. 1566/11.03.2020 Judecătoria Focșani a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis cererea, astfel cum a fost formulată.

Soluționând calea de atac promovată împotriva hotărârii instanței de fond, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat decizia nr. 39 din data de 25.01.2021, prin care a admis apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1566/11.03.2020, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. x/2018, a dispus schimbarea în parte a sentinței de fond, iar în rejudecare, a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune privind obligația de plată a cotei de 0,1% și a penalității aferente acesteia, a dispus obligarea apelantei-pârâte să plătească intimatei suma de 104,76 RON, cu titlu de cota de 0,1% și penalități aferente acesteia, fiind menținute celelalte dispoziții ale instanței de fond.

Împotriva deciziei Tribunalului Vrancea a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii, în sensul admiterii în tot a acesteia.

Prin încheierea din data de 26 mai 2021 Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței material-procesuale a secției a II-a civilă a Curții de Apel Galați, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut aplicabilitatea art. 30 din Legea nr. 50/1991 și a art. 267 din Legea nr. 571/2003 - privind Codul fiscal, a considerentelor deciziei Î.C.C.J. nr. 8/19.02.2018 și a constatat că sumele datorate cu titlu de cote de 0,1% și 0,5% reprezintă obligații fiscale, ce derivă dintr-un raport juridic fiscal.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2021 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții I.S.C., în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, împotriva deciziei civile nr. 39 din data de 25.01.2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2018, în favoarea secției a II a civilă a Curții de Apel Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata, conform art. 134 C. proc. civ. și a dispus înaintarea dosarului către Î.C.C.J., secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că decizia H.P. 8/2018 este obligatorie pentru situațiile juridice născute până la data de 31.12.2014, deoarece dispozitivul trebuie interpretat în concordanță cu considerentele.

Cu toate acestea, soluționarea excepției necompetenței instanței de recurs se regăsește în considerentele Deciziei nr. 7/2018 pronunțată de către I.C.C.J. într-un recurs în interesul legii, din interpretarea căreia reiese faptul că Inspectoratului de Stat în Construcții nu îi este recunoscută legitimarea procesuală de a sesiza instanța de contencios administrativ și fiscal cu acțiuni de genul celor la care se referă cererea de chemare în judecată; în situația acțiunilor în pretenții, autoritatea publică reclamantă nu este persoană vătămată în înțelesul Legii nr. 554/2004 și nu există nici dispoziții legale care să îi confere expres dreptul de a sesiza instanța de contencios administrativ.

Din expunerea rezumativă a parcursului procesual al cauzei de față, Înalta Curte reține că Secțiile a II-a civilă și cea de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Galați s-au declarat deopotrivă necompetente să soluționeze recursul promovat împotriva unei decizii pronunțate în apel de secția mixtă a II-a civilă și de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea, însă în motivarea soluțiilor astfel pronunțate cele două instanțe aflate în conflict au făcut aprecieri referitoare la competența materială de soluționare, în primă instanță, a cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 30 din Legea nr. 50/1991 și art. 40 din Legea nr. 10/1995.

Date fiind regulile specifice ale mecanismului aferent soluționării incidentului procedural al conflictului de competență, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 133 - 137 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că prin prezentul regulator de competență nu poate stabili natura juridică a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții, ci doar secția curții de apel competentă să soluționeze calea de atac extraordinară promovată în cauză.

Se reține astfel, că organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă.

De asemenea, conform statuărilor constante (decizia Î.C.C.J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 18/2016, decizia Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 40/2020) "în căile de atac se păstrează, în mod corespunzător, competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond."

În prezenta cauză, Judecătoria Focșani, secția civilă a pronunțat o hotărâre în primă instanță (sentința civilă nr. 1566/11.03.2020), iar apelul promovat împotriva acesteia a fost înregistrat, conform fișei dosarului de la fila x, pe rolul secției mixte secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, drept "apel, complet specializat - litigii cu profesioniștii, obiect principal - pretenții".

În acest context, recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcții împotriva deciziei nr. 39 din data de 25.01.2021 pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost corect înaintat și înregistrat pe rolul instanței superioare celor care au soluționat litigiul în fond și în apel, respectiv Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurentul Inspectoratul de Stat în Construcții în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM