ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1964/2012

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 531 din 11 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Au fost recunoscute efectele Sentinței penale nr. 9 Hv.9/2011y din 17 martie 2011, pronunțată de Tribunalul de Land St. Polten, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus transferarea petentului persoană condamnată T.M.Ș. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv 12 noiembrie 2010, ora 13:05 - 17 martie 2011, ora 10:15 și prevenția acestuia la zi.

S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 320 RON s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Adresa nr. 2234/II-5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat, în temeiul prev. de art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004, modificată, Curtea de Apel București, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 145 sau art. 146 din Legea nr. 302/2004, modificată, să recunoască și să pună în executare Sentința penala nr. 9Hv. 9/2011y din data de 17 martie 2011 a Tribunalului de Land St. Polten, în procedura soluționării cererii de transferare a condamnatului T.M.Ș. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, cerere formulată de către autoritățile judiciare din Austria.

Din examinarea actelor, Curtea a constatat că, la data de 14 septembrie 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2234/II-5/2011 Adresa nr. 76143/2011 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a transmis unității de parchet cererea formulată de autoritățile austriece, însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, înscris conținând expunerea situației de fapt, decizia Direcției Poliției Federale St. Polten, privind aplicarea interdicției de ședere pe termen nelimitat pe teritoriul Republicii Austria a condamnatului, document din care rezultă dezacordul la transferare al persoanei condamnate.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul T.M.Ș. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin Adresa nr. 2020550 din data de 5 octombrie 2011, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că în evidențele deținute, numitul T.M.Ș. este fiul lui M. și F., născut în municipiul C., județul O. cu domiciliul în municipiul C., județul O.

De asemenea, acesta a fost titularul pașaportului nr. X emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al Județului Olt la data de 8 septembrie 2006.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Protocolului adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 18 decembrie 1997, a rezultat că prin Sentința penală nr. 9.Hv.9/2011y din data de 17 martie 2011, numitul T.M.Ș. a fost condamnat de către Tribunalul de Land St. Polten la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav, parțial prin efracție, în formă consumată și tentativă prev. de art. 127, 128 alin. (1) cif. 4, 129 cif. 1 și art. 15 C. pen. austriac.

Această sentință a fost definitivă din data de 22 martie 2011, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep.

Din datele comunicate de autoritățile austriece a rezultat că numitul T.M.Ș. a fost arestat preventiv începând cu data de 12 noiembrie 2010, ora 13:05, până la data de 17 martie 2011, ora 10:15, când a început executarea pedepsei, aceasta urmând a se va împlini la data de 10 mai 2013. În consecință, a fost îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În fapt, prin Sentința 9.Hv.9/2011y din data de 17 martie 2011 a Tribunalului de Land St. Polten, s-a reținut că:

„În noaptea de 4/5 noiembrie 2010, aflându-se în localitatea Ebersberg, inculpatul T.M.Ș., în complicitate premeditată cu alți complici, a sustras un autoturism marca F.M., aparținând numitului K.D. În aceeași noapte, prin efracție, a sustras din incinta unei clădiri situată în localitatea Neulengbach suma de 300 euro. Aflându-se în localitatea Boheimkirchen, în data de 9 noiembrie 2010, inculpatul a sustras prin efracție suma de 1.450 euro și 50 cartușe de țigări, iar în noaptea de 9/10 noiembrie 2010 în localitatea Pressbaum a sustras de la diferiți proprietari articole de îmbrăcăminte, sume de bani, alimente, DVD-playere și case de bani.”

„În perioada 4 noiembrie 2010 - 11 noiembrie 2010, inculpatul împreună cu celelalte persoane a încercat să sustragă bunuri din posesia unor persoane neidentificate, fapta rămânând în fază de tentativă, întrucât făptașii au fost surprinși și au fugit.”

Examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1, lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina numitului T.M.Ș. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. român, pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 15 ani.

Astfel cum a rezultat din Declarația din data de 6 iulie 2011, numitul T.M.Ș. și-a manifestat dezacordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, în prezent aceasta fiind încarcerat în Penitenciarul Ried im Innkreis.

La data de 17 mai 2011, împotriva persoanei condamnate s-a luat de către autoritățile judiciare austriece, prin Decizia nr. 1-1026159/FP/l1, măsura definitivă și executorie a interdicției de ședere pe termen nelimitat pe teritoriul austriac, fiind aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate din 18 decembrie 1997.

La dosar s-au aflat anexate înscrisurile prevăzute de art. 155 și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, rep., privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana transferabilă T.M.Ș.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană transferabilă T.M.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 531 din 11 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2012.

Procesat de GGC - AZ