Decizia nr. 5065/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 395 din 02.07.2014 emisă de pârât prin care i s-a aplicat o amendă contravențională în valoare de 1000 RON, fiind acuzat de faptul că a încălcat art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Prin sentința civilă nr. 690/23.01.2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată de către instanță din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 2128 din data de 17.07.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Tribunalului Cluj s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 415 pronunțată la data de 13 octombrie 2015, în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 395/02.07.2014. Prin decizia nr. 3171 din data de 11.06.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 415 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se în considerentele deciziei de casare că instanța de fond nu a pus în discuția părților necesitatea extinderii cadrului procesual, acest aspect neputând fi imputat reclamantului. În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 26.09.2019 pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2015*. Reclamantul a extins cadrul procesual, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a persoanei care a făcut sesizarea care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv B..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 25/2020 din 27 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 25/2020 din 27 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac cu consecința admiterii acțiunii. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este nejustificată și că aceasta a tratat cu superficialitate declarațiile celor doi martori și nu a stăruit în a pune întrebări suplimentare martorilor pentru a lămuri dacă răspunsul acestora este în concordanță cu cele declarate în cadrul Consiliului.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul-reclamant a transmis răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, susținând că în cadrul motivelor de recurs a adus critici și și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată în cauză. 5. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 1 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru Constatând la termenul de judecată din 17 martie 2021, din înscrisurile depuse la dosar de către recurentul-reclamant, că intimata-pârâtă B., a decedat, și apreciind necesar citarea acesteia pe numele moștenirii, instanța a amânat judecarea cauzei la data de 27 octombrie 2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului În temeiul art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 395 din 02.07.2014 emisă de pârât prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 1000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Prin sentința recurată cererea reclamantului A. a fost respinsă, instanța de fond argumentând în fapt și în drept, în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., soluția de respingere a acțiunii, făcând referire la: situația de fapt, probele administrate, legislația aplicabilă. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Totodată, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Cu toate acestea, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete cu privire la argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției a cărei legalitate este supusă controlului instanței de recurs. Înalta Curte constată că în prezenta cauză recursul formulat nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea, criticile formulate de acesta neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Argumentele expuse constau, practic, într-o reiterare a situației de fapt și vizează aspecte legate de modalitatea în care prima instanță a administrat probatoriul, fără a combate în mod efectiv considerentele hotărârii recurate. Or, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. Niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege. Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt și cu modalitatea de administrare a probelor nu pot forma obiectul recursului. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant.