ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5028/2021

Asupra conflictului negative de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A . - Sucursala GALAȚI, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea parțială a Anexei nr. 1 "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Buzău", secțiunea I "Bunuri imobile" din Hotărârea de Guvern nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al județului Buzău, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Buzău, emisă la data de 27.12.2001 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621 din data de 22.08.2002, cu privire la bunurile imobile cu următoarele elemente de identificare:

Prin sentința civilă nr. 332 din data de 16.03.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Referitor la stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Curtea de Apel a reținut că trebuie avute în vedere prevederile art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004 care definesc contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim" iar autoritatea publică este definită prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004: "autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public."

Instanța de contencios administrativ a fost investită cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Națională A. S.A. - Sucursala Galați, având ca obiect anularea parțială a Anexei nr. 1 din H.G. nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al județului Buzău, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Buzău "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Buzău" secțiunea I "Bunuri imobile".

Această cerere de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă în nume propriu, iar nu în numele Statului Român sau al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, reclamanta justificând vătămarea unui interes legitim propriu prin prisma faptului că în anexa a cărei anulare se solicită sunt menționate și terenuri care fac parte din infrastructura feroviară privată aparținând A. S.A., așa cum este aceasta definită de H.G. nr. 581/1998.

Prin urmare Curtea a reținut că reclamanta a formulat prezenta acțiune în considerarea calității sale de persoană juridică de drept privat și nu de autoritate publică asimilată autorizată să presteze serviciul public al administrării și gestionării infrastructurii feroviare în scopul realizării transportului feroviar.

Cererea adițională formulată de reclamantă se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, astfel cum prevede art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată Curtea a constatat și că reclamanta Compania Națională A. S.A. - Sucursala Galați a fost înființată în temeiul art. 1 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 581 din 10 septembrie 1998 privind înființarea Companiei Naționale A. - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, aceasta fiind o persoană juridică de drept privat organizată sub forma unei societăți pe acțiuni ce realizează venituri proprii.

În raport de cele constatate anterior, în vederea stabilirii competenței teritoriale, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 conform căruia "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

În atare condiții, față de prevederile art. 130 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 26.04.2021 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 123 din data de 15 iunie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția și a declinat competența soluționării cauzei în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare act administrativ, promovat de reclamanta Compania Națională A. S.A. - Sucursala Galați, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că obiectul cererii deduse judecății este reprezentat de cererea formulată de către reclamanta A. S.A. prin Sucursala Galați în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României privind anularea Anexei nr. 1 "Inventarul bun urilor care aparțin domeniului public al municipiului Buzău, secțiunea I "Bunuri imobile" din H.G. nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al județului Buzău, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Buzău, emisă la data de 27.12.2001 cu privire la o serie de bunuri imobile astfel cum au fost enunțate în cererea de chemare în judecată.

Acțiunea a fost formulată de către reclamantă în calitate de concesionară a infrastructurii feroviare publice aflată în administrarea Ministerului Transporturilor și în proprietatea Statului Român în conformitate cu prevederile contractului de concesiune nr. x/2019 încheiat în temeiul art. 3 din H.G. nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale A. S.A.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a 2-a din Legea nr. 554/2004 "sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public".

Sub acest aspect, s-a reținut că prin H.G nr. 581/1998, privind înființarea Companiei Naționale A. - S.A., prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, s-a înființat Compania Națională A. S.A., societate comercială pe acțiuni, prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române.

Potrivit art. 1 alin. (2) din același act normativ, C.F.R. este persoană juridică română, se organizează și funcționează în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Conform art. 6 alin. (1) din Statutul Companiei Naționale A.- S.A., C.F.R. desfășoară activități de interes public național, în scopul realizării transportului feroviar public și al satisfacerii nevoilor de apărare a țării și are, în principal, ca obiect de activitate:

a) gestionarea infrastructurii feroviare și punerea acesteia la dispoziție operatorilor de transport feroviar, în condițiile legii;

b) dezvoltarea și modernizarea infrastructurii feroviare din România în concordanță cu standardele europene, în scopul asigurării compatibilității și interoperabilității cu sistemul de transport feroviar european;

c) conducerea, organizarea, planificarea, coordonarea și controlul activităților de exploatare, întreținere și reparare a infrastructurii feroviare;

d) desfășurarea activităților industriale și de servicii conexe, pentru asigurarea funcționării infrastructurii feroviare;

e) exploatarea comercială a patrimoniului auxiliar feroviar.

Potrivit art. 7 din același statut, C.F.R. deține în concesiune, fără plata redevenței, infrastructura feroviară publică, pe care o utilizează în vederea realizării scopului și obiectului său de activitate.

Coroborând toate aceste prevederi din H.G nr. 581/1998 și Statutul Companiei Naționale de Căi Ferate se poate concluziona, că reclamanta este o persoană juridică de drept privat (societate pe acțiuni) autorizată să presteze serviciul public al administrării și gestionării infrastructurii feroviare în scopul realizării transportului feroviar, serviciu de interes național, fiindu-i conferită prin lege puterea de a emite acte în regim de drept public, adică acte administrative.

În ceea ce privește competența teritorială a instanței de judecată s-a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 stabilesc că "Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul pârâtului." Prin urmare în cauză competența revine instanței pe raza căreia se situează sediul pârâtului.

În același sens sunt și cele dezlegate de ÎCCJ prin Decizia nr. 1645/17.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 având ca obiect conflict negativ de competență.

Față de cele mai sus menționate și văzând că pârâtul din prezenta cauză Guvernul României are sediul în municipiul București, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecății s-a solicitat anularea parțială a Anexei nr. 1 "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Buzău", secțiunea I "Bunuri imobile" din Hotărârea de Guvern nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al județului Buzău, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Buzău, emisă la data de 27.12.2001 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621 din data de 22.08.2002, cu privire la anumite bunuri imobile.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

Înalta Curte constată că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Textul de lege menționat, reglementează o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când acesta este o persoană fizică sau juridică de drept privat și o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, când reclamantul este autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Înalta Curte constată că cerere de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă în nume propriu, iar nu în numele Statului Român sau al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, reclamanta justificând vătămarea unui interes legitim propriu prin prisma faptului că în anexa a cărei anulare se solicită sunt menționate și terenuri care fac parte din infrastructura feroviară privată aparținând A. S.A., așa cum este aceasta definită de H.G. nr. 581/1998.

Prin urmare, în mod corect a reținut Curtea de Apel București că reclamanta a formulat acțiunea dedusă judecății în considerarea calității sale de persoană juridică de drept privat și nu de autoritate publică asimilată autorizată să presteze serviciul public al administrării și gestionării infrastructurii feroviare în scopul realizării transportului feroviar.

Așadar, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 conform cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său" și pe cale de consecință, competența teritorială exclusivă aparține instanței de la sediul reclamantei, respective Curții de Apel Galați.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. S.A. - Sucursala de Căi Ferate Galați și pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM