Decizia nr. 4861/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii. Primul ciclu procesual 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.01.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea parțială a Deciziei de plată cu sancțiuni multianuale nr. x/24.06.2015, în sensul anulării aplicării de sancțiuni multianuale în cuantum de 514.805,77 RON și achitarea sumei menționate. Prin Sentința civilă nr. 144 din 28 martie 2016, Curtea a respins excepțiile necompetenței materiale, lipsei procedurii prealabile și lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. 1.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea parțială a hotărârii recurate, doar cu privire la fondul cauzei, reținerea pricinii spre rejudecare și anularea parțială a Deciziei de plată nr. x/24.06.2015, în sensul anulării aplicării sancțiunii multianuale de 514.805,77 RON și achitarea acestei sume. Prin Decizia civilă nr. 1570 din 21 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, a admis recursul reclamantei S.C. A. S.R.L. a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 2. Hotărârea primei instanțe pronunțată în al doilea ciclu procesual Cauza a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 07.06.2019. Prin Sentința civilă nr. 391 din 29 octombrie 2019, Curtea a admis acțiunea. A anulat în parte Decizia de plată cu sancțiuni multianuale nr. x/2015 cu privire la suma de 514.805,77 RON și a dispus plata acestei sume către reclamantă. A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În susținerea recursului, recurenta-pârâtă, după ce a prezentat situația de fapt, a reprodus considerentele reținute de prima instanță în cuprinsul sentinței recurate. A apreciat că argumentele instanței excedează obiectului cauzei și că nu au legătură cu modul de acordare a sprijinului financiar și de sancționare a fermierului în caz de neconformități, sancțiuni care se aplică potrivit art. 57 și 58 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009. Din analiza conținutului deciziei contestate se observă că sunt enumerate dispozițiile legale incidente, neputându-se reține o nemotivare a actului administrativ de natură a afecta dreptul de acces la justiție. De asemenea, din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că intimata-reclamantă nu a expus nicio altă critică, motiv sau argument de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Apărările formulate Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu. 5.1. Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Din lecturarea susținerilor recurentei-pârâte, rezultă că acesta a invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivul de casare menționat. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului). Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1 - 8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 5.2. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că deși, la nivel formal, recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare. Recurenta, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a reitera situația de fapt și considerentele primei instanțe, apreciind că argumentele instanței excedează obiectului cauzei, fără, însă, a circumstanția în niciun mod critica și fără a motiva de ce instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 5.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.