ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.01.2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a solicitat anularea parțială a deciziei de plată cu sancțiuni multianuale nr. x/24.06.2015, în sensul anulării aplicării de sancțiuni multianuale în cuantum de 514.805,77 RON și achitarea sumei menționate.

Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, excepția lipsei procedurii plângerii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a APIA - aparat central.

Prin Sentința nr. 144/2016 din 28 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate prin întâmpinare și, pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Împotriva Sentinței nr. 144/2016 din 28 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii recurate, doar cu privire la modul în care a fost soluționat fondul cauzei, reținerea cauzei spre rejudecare și anularea parțială a deciziei de plată cu sancțiuni multianuale nr. x/24.06.2015, în sensul anulării aplicării de sancțiuni multianuale în cuantum de 514.805,77 RON, precum și achitarea sumei arătate.

În motivarea recursului susține, în esență, că decizia contestată nu este motivată în fapt și în drept cu privire la suma reținută în sarcina sa, recurenta-reclamantă apreciind că îndeplinea condițiile legale pentru acordarea acesteia.

Se mai arată că respectiva decizie a stabilit o sumă de plată aferentă anului 2014, ca efect al unor decizii de sancțiuni multianuale aferente anilor 2008, 2009 și 2010, aspect ce nu reiese din conținutul deciziei contestate.

Recurenta-reclamantă mai arată că doar ulterior, când pârâta a precizat acest aspect prin întâmpinare, a putut formula apărări efective prin intermediul răspunsului la întâmpinare, ocazie cu care a arătat și faptul că față de societate s-a deschis procedura insolvenței, așa încât creanțele anterioare deschiderii procedurii insolvenței pot fi recuperate doar în procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2006.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

De asemenea, invocă excepția nulității recursului, pe motiv că aspectele invocate nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că argumentele invocate prin cererea de recurs vizează interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, în temeiul art. 248 raportat la art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., excepția urmează a fi respinsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta SC A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea parțială a deciziei de plată cu sancțiuni multianuale nr. x/24.06.2015, în sensul anulării aplicării de sancțiuni multianuale în cuantum de 514.805,77 RON și achitarea sumei menționate.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvență B., apreciind că nu se poate reține aspectul privind nemotivarea actului administrativ atacat, precum și pentru faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a expus nicio altă critică, motiv ori argument de nelegalitate a respectivului act contestat.

Înalta Curte constată că, în mod greșit, prima instanță a analizat doar argumentele invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, fără a ține seama și de aspectele invocate prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă, ce reprezintă o completare a motivelor de fapt și de drept ale cererii sale, dar pe care prima instanță a omis a le analiza.

Examinând actele din dosar, se observă că întâmpinarea a fost comunicată reclamantei la data de 23.02.2016, s-a formulat răspuns la întâmpinare, înaintat la dosar prin firma de curierat la data de 04.03.2016, conform dovezii de la fila x verso din dosarul de primă instanță, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 201 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel fiind, prima instanță nu a răspuns susținerilor reclamantei din răspunsul la întâmpinare, cu atât mai mult cu cât aspectele invocate prin acest înscris răspund apărărilor pârâtei din întâmpinare.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.: "Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

Înalta Curte constată că și din această perspectivă răspunsul la întâmpinare se impunea să fie analizat de către prima instanță, având în vedere că a fost depus în cadrul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate.

Or, prima instanță trebuia să califice și să examineze toate motivele invocate de părți în cadrul procedurii de regularizare a cererii introductive, respectiv până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 204 C. proc. civ.

De altfel, prin cererea de recurs și prin răspunsul la întâmpinare depus în fața instanței de recurs, recurenta-reclamantă invocă împrejurarea completării motivelor din cererea de chemare în judecată după ce a luat cunoștință de aspectele menționate în întâmpinare, completare depusă până la primul termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod eronat instanța de fond a analizat doar aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, fără a analiza și cele susținute de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare depus în fața instanței de fond și aflat la filele x și care, în raport cu momentul la care a fost depus, se impunea a fi analizat.

Pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou litigiul ținând seama de toate motivele și apărările invocate de reclamantă prin acțiune și prin răspunsul la întâmpinare, precum și de pârâtă prin întâmpinare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 144/2016 din 28 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 144/2016 din 28 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2019.

GGC - GV