ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4461/2021

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.01.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și B. - ministrul sănătății, a solicitat:

- revocarea în totalitate a Ordinului nr. x/11.12.2017 prin care B.-ministrul sănătății a dispus încetarea Contractului de management nr. x din 1.04.2016, începând cu data de 11.12.2017;

- repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului și plata drepturilor cuvenite în baza contractului de management în integralitatea lor, actualizate cu inflația, de la data de 11.12.2017 și până la data repunerii în funcție,

- daune morale în sumă de 50.000 RON.

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul B. a invocat excepțiile inadmisibilității și lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 5330 din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul B., ca neîntemeiate și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și B. - ministrul sănătății.

A anulat Ordinul nr. R/1413 din 11.12.2017 prin care s-a dispus încetarea Contractului de management nr. x din 1.04.2016.

A dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului și a obligat pârâtul Ministerul Sănătății la plata către reclamantă a drepturilor cuvenite în baza contractului de management, de la data de 11.12.2017 și până la data repunerii în funcție, creanță actualizată în raport cu rata inflației.

A obligat pârâtul Ministerul Sănătății la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și parte din onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A declarat recursul și pârâtul B., pentru același motiv de casare.

II. Analiza cererilor de recurs

Recursul pârâtului B. vizează pe de o parte greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond față de necercetarea actului administrativ atacat, în fondul său, anularea sa fiind dispusă în aprecierea ca nemotivat a înscrisului, casarea cu trimitere spre rejudecare.

Recursul Ministerului Sănătății critică anularea Ordinului MS nr. R/1413 din 11.12.2017 sub motivul nemotivării sale, arătând specificul contractului de mandat încheiat de părți.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a lui B., în mod corect instanța de fond a respins-o, cu trimitere la pretențiile reclamantei din cererea introductivă.

De altfel, reclamanta, inclusiv prin concluziile de la termenul în care s-a dezbătut pricina, motivează daunele morale solicitate de la ambii pârâți prin prejudiciul moral suferit prin publicarea în presă a unui raport de control anterior înmânării lui către parte.

Faptul că instanța de fond a obligat prin Sentință doar pârâtul Ministerul Sănătății la plata de daune morale nu schimbă cu nimic calitatea procesuală care se raportează la cererea inițială.

Nimic nu putea limita partea de a contesta această prevedere,

Cât privește critica pe fond a sentinței ambele părți au criticat greșita anulare a Ordinului argumentele instanței fiind, "acesta este motivat exclusiv prin indicarea raportului privind rezultatul verificărilor (...) fără a conține însă o motivare de fapt și în drept în ceea ce privește măsura încetării contractului de management".

Pretenția motivării actului administrativ precum o hotărâre judecătorească este des întâlnită în hotărârile instanțelor judecătorești fără o argumentare raportată la aspecte concrete.

În acest caz, contractul de management era actul care viza analiza raportului de control aprobat și nu vreun contract de muncă al reclamantei, nu calitatea de medic fiind acea analizată.

Ordinul nr. R/1412 din 11.12.2017 indică actele și temeiurile în drept în baza căruia a fost emis, conținutul său făcând trimitere în concret la raportul de control - de 48 de pagini, la Referatul nr. x din 11.12.2017, celelalte note și referate, iar ca temei juridic prevederile contractului de management și ale H.G. de organizare și funcționare ale Ministerului Sănătății.

Instanța de recurs apreciază că aceste trimiteri reprezintă o motivare suficientă în fapt și în drept pentru deciziile dispuse prin Ordin neexistând niciun temei pentru ca aceasta să fie similar unei hotărâri judecătorești (similar ordinele de salarizare).

În concluzie instanța de recurs apreciază că în mod greșit instanța de fond s-a raportat în decizia de anulare a Ordinului la așa-zisa sa nemotivare.

Întrucât argumentele privind aspectele de fond vizând anularea Ordinului nu au fost analizate, iar aceasta nu poate fi făcută pentru prima dată de către instanța de recurs fără a prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, cercetarea fiind de resortul primei instanțe sesizate, se impune trimiterea cauzei acesteia.

Cererea de intervenție accesorie formulată de C. va fi admisă raportat la aspectele mai sus invocate.

Cum în raport de motivele invocate, ambele recursuri se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte le va admite în temeiul art. 496 C. proc. civ. va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății și B. împotriva sentinței civile nr. 5330 din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - MM