ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4450/2021

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată la 26.04.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iași, a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 390/26.10.2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Generală de Soluționare a Contestațiilor și a tuturor actelor administrativ fiscale emise Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iași și comunicate reclamantei în data de 18.07.2017, respectiv Decizia de impunere nr. x din data de 17.07.2017 și Raportul de inspecție fiscală nr. x din data de 17.07.2017, contestând astfel obligațiile fiscale suplimentare în suma de 33.920.295 RON, stabilite în sarcina sa, reprezentând "TVA" suplimentar de plată.

De asemenea, a solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 2220 din 19 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar S.C. B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iași.

A anulat Decizia nr. 390 din 26.10.2017 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, precum și Decizia de impunere nr. x din 17.07.2017 și Raportul de inspecție fiscală nr. x din 17.07.2017 emise de pârâta Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iași.

A obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 2150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

A declarat recursul și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru aceleași motive de casare.

II. Analiza cererilor de recurs

Dacă recursul DGRFP Iași prin AJFP Vaslui se referă doar la chestiuni de fond, indicând ca temeiuri de drept nedetaliate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recursul ANAF- Direcția Generală Juridică, în ceea ce privește incidența motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că:

Hotărârea este nelegala întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta [...], expunerea situației de fapt reținute de instanța pe baza probelor administrate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; [...]."

Așa cum s-a arătat în jurisprudența nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată (cu nulitatea acesteia) de legiuitor pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, în jurisprudența s-a reținut ca motivarea este de esența hotărârii și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de parii, dar și pentru a permite instanței de recurs să verifice aplicarea legii de prima instanța.

În prezenta cauza, instanța de fond nu a motivat hotărârea conform dispoziției legale indicate mai sus.

Astfel, în primul rând, instanța de fond nu a arătat motivele proprii pe care și-a întemeiat soluția și nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărările formulate.

Practic, așa cum se poate observa, instanța de fond nu a făcut altceva decât să își însușească concluziile raportului de expertiza și, pe baza acestora a admis acțiunea și a anulat actele administrative atacate.

Or, în situația în care instanța nu a prezentat nici un argument personal în considerarea căruia și-a fi format convingerea, și, în situația în care nu s-a arătat niciun un motiv pentru care au fost înlăturate apărările, inclusiv obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă, apreciază că nu se poate reține că hotărârea atacată este motivată potrivit legii.

Aspectele invocate sunt reale.

Hotărârea instanței de fond citează în considerente concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză, fără o analiza a acestora în raport de cele reținute în actul administrativ contestat și în raport de susținerile părții reclamante. Nici în raport de "înscrisurile depuse" despre care se afirmă a fi luate "în vedere" nu se exemplifică în concret care sunt acestea coroborat cu raportarea la criticile ce se aduc.

Or, precum jurisprudența a stabilit în mod constant o "omologare" a concluziilor expertizei fără o detaliere și analiza proprie a aspectelor contradictorii puse în discuție finalizată cu o motivare și concluzie proprie ale instanței reprezintă o nemotivare a hotărârii.

Soluția în atare situație este doar o întoarcere a cauzei la instanța de fond pentru a realiza o reală și proprie cercetare judecătorească a cauzei.

Celelalte motive de recurs pe fondul litigiului nu mai au a fi analizate în raport de concluzia de mai sus.

Cum față de argumentele analizate apar incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul și în temeiul dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ. se va casa sentința, trimițând cauza instanței de fond spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui împotriva Sentinței civile nr. 2220 din 19 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - MM