ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4440/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat: anularea Informării Compartimentului Informații Clasificate nr. x sin 10.01.2020 privind retragerea autorizației de acces la informații secrete de serviciu; anularea documentului emis de ORNISS sub nr. x din 8.01.2020, înregistrat la ANRM la nr. X din 10.01.2020 prin care a fost comunicat către Agenția Națională pentru Resurse Minerale avizarea negativă accesului la informații secrete de stat pentru reclamant; anularea Ordinului nr. 133/7.02.2020, emis de Președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale privind eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de Director General în cadrul Direcției Generale Gestionare, Evaluare și Concesionare Resurse/Rezerve Naturale și Integrare Europeană; reintegrarea în funcția deținută; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, actualizate în funcție de rata inflației; suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, aplicării ordinului atacat până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu. Reclamantul a solicitat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă sentința civilă nr. 291 din data de 21.01.2021 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâții Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și Serviciul Român de Informații și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 99 alin. (2) C. proc. civ., ținând seama, deopotrivă, de faptul că reclamantul a solicitat anularea unor acte administrative emise de autorități publice centrale, competența aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 25.02.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 606 de la 15.04.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că toate capetele de cerere privesc raporturile de serviciu ale reclamantului, care este funcționar public, inclusiv informările și avizele atacate, întrucât acestea se referă la condițiile de ocupare sau exercitare a funcției publice deținute de reclamant și, raportat la dispozițiile 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, modificată și completată, competența materială de a soluționa prezenta cauză aparține tribunalului și nu curții de apel, întrucât în speță este esențială natura raportului juridic dedus judecății, în funcție de care legea stabilește o competență materială specială, iar nu rangul autorităților emitente ale actelor atacate.

Astfel, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, constatând deopotrivă existența conflictului negativ de competență. Pe cale de consecință, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția da II-a contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la natura juridică a raportului dedus judecății.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte, în regulator de competență, verificând cererea de chemare în judecată reține că reclamantul A. a solicitat, inițial în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat:

- anularea Informării Compartimentului Informații Clasificate nr. x din 10.01.2020 privind retragerea autorizației de acces la informații secrete de serviciu;

- anularea documentului emis de ORNISS sub nr. x din 8.01.2020, înregistrat la ANRM la nr. X din 10.01.2020 prin care a fost comunicat către Agenția Națională pentru Resurse Minerale avizarea negativă a accesului la informații secrete de stat pentru reclamant;

- anularea Ordinului nr. 133/07.02.2020, emis de Președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale privind eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de Director General în cadrul Direcției Generale Gestionare, Evaluare și Concesionare Resurse/Rezerve Naturale și Integrare Europeană;

- reintegrarea în funcția deținută;

- obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, actualizate în funcție de rata inflației;

- suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, aplicării ordinului atacat până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu. Reclamantul a solicitat și

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reclamantul a depus la dosar o Cerere Completatoare, prin care a înțeles să completeze atât cadrul procesual pasiv, cât și obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză a unui nou pârât, respectiv a Serviciului Român de Informații, în raport de care solicită

- anularea Raportului/actului administrativ întocmit de această autoritate, în calitate de autoritate desemnată de Securitate, care conține concluzia verificărilor efectuate și avizului nefavorabil al acestei instituții, act administrativ care fundamentează avizul negativ al pârâtului Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.

Se constată, așadar, raportat la cererile reclamantului, că acesta a înțeles să învestească instanța cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de muncă, în calitate de funcționar public, fost Director General la Direcția Generală Gestionare, Evaluare și Concesionare Resurse/Rezerve Minerale. Integrare Europeană, toate capetele de cerere privind, în esență, raporturile de serviciu ale reclamantului, inclusiv informarea și avizul atacate, ce vizează tot condițiile de ocupare sau exercitare a funcției publice deținute de acesta.

Împrejurarea că reclamantul a solicitat anularea unor acte administrative emise de autorități publice centrale nu atrage, în mod automat, competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel, important fiind caracterul unitar al acțiunii formulată de reclamant, prin care se urmărește protecția pe cale judiciară a drepturilor subiective rezultate din raportul său de muncă.

Contrar celor reținute de Tribunalul București, problema principală a reclamantului a cărei rezolvare o solicită prin intermediul instanței de judecată vizează raportul de serviciu al funcționarului public, câtă vreme acesta solicită anularea ordinului de eliberare de funcția publică de conducere deținută anterior, reintegrarea sa, obligarea la plata de despăgubiri egale cu salariile și cu alte drepturi de care ar fi beneficiat, precum și anularea altor acte ce derivă din funcția publică de conducere de Director General ce a fost deținută de reclamant în cadrul Direcției Generale Gestionare, Evaluare și Concesionare Resurse/Rezerve Minerale. Integrare Europeană.

Se constată așadar că, în mod judicios Curtea de Apel a reținut că, în speță, este esențială natura raportului juridic dedus judecății, iar nu rangul autorităților emitente ale actelor atacate.

Faptul că, pentru a atinge finalitatea dorită, reclamantul a solicitat anularea unor acte administrative care, într-adevăr, sunt emise de autorități publice centrale, nu are nicio relevanță în determinarea competenței de soluționare în fond a cauzei, obiectul acțiunii vizând protecția drepturilor subiective rezultate din raporturile de muncă dintre părți.

Prin urmare, constatând că prezentul litigiu este circumscris unui raport juridic de drept administrativ, decelarea competenței materiale urmează a fi efectuată prin raportare la prevederile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Astfel, în acord cu opinia curții de apel, Înalta Curte apreciază că, în materia raporturilor de serviciu ale funcționarului public, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 536 din Ordonanța de urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ, actualizată, competența materială de a soluționa litigiul în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Acest raționament echivalează cu interpretarea că dispozițiile Codului administrativ reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcționarii publici, act normativ care, la rândul său, reprezintă lege specială și se completează cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reprezintă dreptul comun în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competență generală de soluționare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile evocate, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Temeiul legal al soluției adoptate

Or, astfel cum dispun prevederile sus menționate, în lipsa unei reglementări exprese cu privire la competență în această situație pentru a fi în cazul de excepție, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este instanța corect sesizată de reclamant, respectiv Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, indiferent de emitentul actului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și Serviciul Român de Informații, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM