Decizia nr. 1865/2022 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență

Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Serviciul Român de Informații pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ordinului de trecere în rezervă nr. DSP 055 din 10.12.2020, repunerea părților în situația anterioară prin reîncadrarea în gradul și funcția avută anterior demiterii și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egală cu valoarea soldelor majorate și indexate începând cu data de 14.12.2020 până la repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 7 și urm. din Legea nr. 554/2004. Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2021 reclamantul a completat cadrul procesual pasiv în sensul că a solicitat judecarea în contradictoriu și cu Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și totodată a solicitat și anularea actelor administrative care cuprind retragerea/neacordarea autorizației privind accesul la informații clasificate, anularea actelor administrative care cuprind avizul negativ și raportul care cuprinde concluziile verificărilor efectuate care au condus la neacordarea deciziei de avizare pozitivă și propunerea de retragere/de neacordare a autorizației de acces la informații clasificate secrete de stat. Prin sentința civilă nr. 3245 din 14.05.2021, pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Serviciul Român de Informații, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. În motivarea soluției instanța a reținut, în esență, că reclamantul este angajat cu contract potrivit art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 384/2006, iar raporturile juridice litigioase nu privesc vreun act emis în regim de putere publică. Prin urmare, nefiind un raport de muncă în care este implicat un funcționar public, competența de soluționare a litigiului revine instanței de litigii de muncă iar nu celei de contencios.

Cauza a fost înregistrată la data de 22.06.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021*. Prin Notele de ședință depuse de Serviciul Român de Informații la data de 12.07.2021, a fost invocată excepția de litispendență, care a fost admisă de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la termenul din 13.10.2021 și a fost înaintată cauza completului sesizat cu dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021.

De asemenea, prin cererea înregistrată la 14.01.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și Serviciul Român de Informații, acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat instanței anularea actelor administrative care cuprind retragerea/neacordarea autorizației privind accesul la informații clasificate, anularea actelor administrative care cuprind avizul negativ și raportul care cuprinde concluziile verificărilor efectuate care au condus la retragerea/neacordarea deciziei de avizare pozitivă și propunerea de retragere/de neacordare a autorizației de acces la informații clasificate secrete de stat. Prin încheierea din 21.10.2021, instanța a constatat că a fost admisă excepția de litispendență în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și s-a dispus înaintarea la prezentul dosar. Prin sentința civilă nr. 1945 din 15.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat dosarul în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. În motivarea soluției, curtea a reținut că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 382 lit. h) și art. 536 din Codul administrativ rezultă că litigiile având ca obiect raportul de serviciu al unui militar sunt excluse din competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ. De asemenea, a mai reținut că din interpretarea art. 382 lit. h) și art. 536 din Codul administrativ și art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, se desprinde concluzia potrivit căreia competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cauzelor având ca obiect raporturile de serviciu ale personalului militar aparține secțiilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

Prin sentința civilă nr. 3581 din 25 mai 2022, pronunțată de Tribunalul București - conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2011, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență. În considerentele hotărârii, instanța a reținut că reclamantului, în calitatea sa de militar, i se aplică prevederile Legii speciale nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare iar, având în vedere obiectul litigiilor reunite, care vizează nu plata unor drepturi salariale, ci statutul de cadru militar, în continuare sunt aplicabile statuările Deciziilor nr. 10/16.04.2018 și nr. 5/5.03.2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cărora soluționarea cauzei de față intră în sfera contenciosului administrativ-fiscal. De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 14/1992, potrivit cărora pârâtul Serviciul Român de Informații este un organ central, competența aparținând Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat la 01 iulie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București, secția VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: În cauză, reclamantul a solicitat anularea actelor administrative privind retragerea autorizației de acces la informații clasificate, a avizului negativ și raportului cuprinzând propunerea de retragere a autorizației de acces la informații clasificate, în temeiul dispozițiilor art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, precum și al prevederilor Legii nr. 80/1995. Ulterior, urmare a admiterii excepției de litispendență în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 138 alin. (4) C. proc. civ., instanța a fost învestită și cu capetele de cerere având ca obiect anularea ordinului de trecere în rezervă, repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului prin reîncadrarea în gradul și funcția deținută anterior și plata unei despăgubiri egală cu valoarea soldelor majorate și indexate, pe lângă cererea principală formulată în temeiul dispozițiilor art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004. Pentru început, Înalta Curte formulează observația că pentru a se putea reține litispendența, legea prevedea condiția prealabilă a înregistrării cauzelor pe rolul unor instanțe deopotrivă competente, tribunalul (instanța de litigii de muncă și asigurări sociale) verificându-și și constatându-și competența generală, materială procesuală și teritorială prin încheierea interlocutorie din data de 3 august 2021. Prin încheierea din 13 octombrie 2021, tribunalul, instanță de grad inferior față de curtea de apel care a fost învestită în temeiul art. 138 alin. (4) din C. proc. civ., a motivat că acțiunea avea un capăt principal de cerere, raportat la acesta fiind formulate celelalte cereri, a căror rezolvare depindea în mod necesar de soluționarea cererii principale. În această privință, este de subliniat că dispozițiile art. 123 C. proc. civ., stabilesc prorogarea competenței, în sensul că sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală cererile accesorii. Admițându-se excepția litispendenței, soluție care se impune ca atare instanței din regulatorul de competență, se reține efectul declinatoriu al acesteia, în sensul că, dată fiind identitatea capătului principal de cerere din cadrul celei de-a doua acțiuni înregistrate pe rolul instanței de contencios administrativ a curții de apel, continuă judecata dosarelor, astfel reunite, la instanța de grad mai înalt, chiar și în ipoteza unei litispendențe parțiale, ca în speță, iar art. 123 alin. (2) C. proc. civ. stabilește expres că operează prorogarea de competență chiar și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat. În această situație Înalta Curte reține că argumentele caracterului de ordine publică al normelor de competență după materie nu pot fi absolutizate, astfel încât să nesocotească voința univocă a legiuitorului, ca cererile aflate într-o situație de interdependență, deduse judecății într-una și aceeași cauză, să fie soluționate împreună, pentru buna administrare a justiției și prevenirea unor soluții divergente. În cauză, ambele instanțe aflate în conflict au admis că neacordarea autorizației de acces la informații clasificate reclamantului a condus la trecerea în rezervă a acestuia. Excepția necompetenței materiale a fost pusă în dezbatere de curtea de apel de la primul termen din 27 mai 2021, înainte de pronunțarea litispendenței de către instanța de litigii de muncă la 13 octombrie 2021, deci fără a privi celelalte capete de cerere cu care a fost învestită ulterior de tribunal, prin încheierea de constatare a litispendenței. Totodată, din motivarea încheierii de declinare a competenței materiale a instanței de contencios administrativ a curții de apel, rezultă că s-a apreciat că cererea reclamantului vizează raporturile de serviciu ale reclamantului, fără a se face trimitere la dispozițiile art. 99 C. proc. civ. și fără a se adopta, în prealabil, măsura disjungerii în vederea declinării competenței, în funcție de capetele de cerere cu care a fost învestită. În concluzie, conflictul negativ de competență, ivit în cauză între instanța de contencios administrativ și instanța specializată în soluționarea conflictelor individuale de muncă nu a fost generat de calificarea și modul de stabilire a capetelor de cerere ale acțiunii reclamantului, astfel cum a fost completată și, precizată de acesta, ci exclusiv legat de natura capătului principal de cerere privind anularea actelor administrative de retragere a autorizației de acces la informații, clasificate, în legătură cu care s-a constatat și litispendența, cadru în care se pronunță și regulatorul de competență. Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competența materială urmează a fi stabilită în funcție de capătul principal de cerere constând în solicitarea reclamantului de anulare a actelor administrative privind retragerea autorizației de acces la informații clasificate. În cauză, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 7 și urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul a arătat că a fost subofițer în cadrul Serviciului Român de Informații, cu gradul de plutonier-adjutant, o perioadă de peste 18 ani începând cu anul 2002 și că la data de 14.12.2020 a fost înștiințat că nu a fost revalidat avizul de securitate privind accesul la informații clasificate, în temeiul H.G. nr. 585/2002, ceea ce a condus la trecerea sa în rezervă. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale … ". Astfel, în justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, invocată în virtutea principiului disponibilității procesuale, se constată că reclamantul a urmat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea actelor administrative care cuprind avizul negativ și raportul care cuprinde concluziile verificărilor efectuate, ce au condus la retragerea autorizației de acces la informațiile clasificate secrete de stat. Prin urmare, devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2002, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că actele sunt emise de Serviciul Român de Informații, în calitate de autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.