ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1734/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informații, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării următoarelor acte administrative:

Prin rezoluția din 28 iulie 2022 tribunalul le-a solicitat părților să formuleze un punct de vedere cu privire la competența materială de soluționare a cauzei (dacă aparține tribunalului sau curții de apel), având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 382 lit. h) și art. 536 din Codul administrativ și considerentele Deciziei nr. 19/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

La data de 4 august 2022, a fost înregistrat punctul de vedere formulat de reclamant cu privire la competența materială de soluționare a cauzei.

Reclamantul a susținut faptul că Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal este competent material, general și teritorial să soluționeze cauza.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Serviciul Român de Informații, înregistrată la 4 august 2022, acesta a invocat excepția necompetenței materiale, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 4103/2022 din 4 august 2022, pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Serviciul Român de Informații, reprezentat de Direcția Juridică - Unitatea Militară 0198 București, în favoarea Curții de Apel București.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că litigiile având ca obiect obligarea instituțiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora sunt de competența secțiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă - art. 35 indice 11, art. 35 indice 12 și art. 35 indice 14 din Legea nr. 80/1995 stabilind, în mod expres, competența instanței de contencios administrativ numai în materia contestării sancțiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare.

Litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ, deoarece reclamantul solicită suspendarea unor acte administrative emise de pârât.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Având în vedere că dispozițiile art. 536 din Codul administrativ nu sunt aplicabile militarilor, conform art. 382 lit. h) din același act normativ, iar Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu prevede o competență specială de soluționare a litigiilor, sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile (…) privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Întrucât actele a căror suspendare se solicită au fost emise de Serviciul Român de Informații, care este o autoritate publică centrală, revine curții de apel competența de soluționare a cauzei în primă instanță, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 14 din același act normativ.

Cauza a fost înregistrată la data de 19 august 2022, sub nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin rezoluția din 16 septembrie 2022, în baza art. 107 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a înaintat dosarul către completul inițial învestit C8 - fond, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, prin cererea înregistrată la 28 iulie 2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării următoarelor acte administrative:

Pârâtul Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în temeiul art. 138 alin. (1) din C. proc. civ., excepția litispendenței, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Astfel, a arătat că pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat dosarul nr. x/2022 având ca reclamant pe A., ca pârât pe Serviciul Român de Informații, iar ca obiect solicitările de suspendare (1) a actului administrativ prin care i s-a retras avizul de securitate și (2) a ordinului emis de directorul Serviciului Român de Informații prin care a fost trecut în rezervă.

Reclamantul A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de litispendență, ca neîntemeiată, sens în care a arătat următoarele:

Dat fiind caracterul urgent al cererii de suspendare, al faptului că majoritatea judecătorilor se află, cel puțin din punct de vedere teoretic, în vacanța judecătorească, a aspectului că nu a avut certitudinea care anume instanță este competentă să soluționeze o astfel de cauză, reclamantul a adresat în aceeași zi, aceeași cerere de chemare în judecată, atât Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr. x/2022), dar și Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr. x/2022).

La termenul de judecată din 10 august 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ fiscal a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale, în raport cu dispozițiile art. 382 lit. h) și art. 536 din Codul administrativ, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (complet RIL), cu referire la Legea nr. 80/1995 privind statutul militarilor. A reținut că urmează să verifice competența de soluționare a cauzei, chestiune care este prioritară și din perspectiva condițiilor de analiză a excepției litispendenței, invocate de pârât prin întâmpinare.

În temeiul art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus efectuarea unor verificări, cu atât mai mult cu cât, la acel moment, nu erau depuse la dosar actele a căror suspendare a executării se solicită, nici documentația care a stat la baza emiterii acestora; având în vedere și excepția invocată de către pârât, a constatat că se impune aducerea în fața instanței, a dosarului în legătură cu care se invocă excepția litispendenței, motiv pentru care, a pus în discuție amânarea judecării cauzei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ fiscal a constatat, la termenul de judecată din 7 octombrie 2022, că dosarul nr. x/2022 a fost reunit la dosarul nr. x/2022, potrivit art. 107 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, completul C8F fiind cel inițial învestit.

La interpelarea instanței, pârâtul Serviciul Român de Informații, prin consilier juridic, având în vedere că au fost reunite cele două dosare, menționează că nu mai susține excepția litispendenței.

Curtea de Apel București a pus în discuție excepția necompetenței materiale și a reținut cauza în pronunțare pe acest aspect.

Prin sentința civilă nr. 1663/2022 din 7 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind declinată competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul A. a inițiat demersul judiciar în considerarea calității de personal militar, astfel încât este aplicabilă interpretarea obligatorie, dată prin Decizia nr. 19/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu privire la dispozițiile art. 382 lit. h) și a) art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Chiar dacă decizia anterior evocată a fost pronunțată în privința unor litigii având ca obiect obligarea instituțiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar, considerentele conțin statuări cu valoare de principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție arătând în mod expres că numai contestarea sancțiunilor disciplinare rămâne în competența instanțelor de contencios administrativ.

Pe cale de consecință, în interpretarea coroborată a prevederilor art. 382 lit. h) și art. 536 din Codul administrativ, Curtea a reținut excluderea din competența instanțelor de contencios administrativ nu numai a litigiilor având ca obiect drepturile bănești solicitate de personalul militar din cadrul Jandarmeriei Române, dar a tuturor litigiilor referitoare la personalul militar, cu excepția contestării sancțiunilor disciplinare.

Un asemenea litigiu, exclus competenței instanțelor de contencios administrativ, este și cel prezent, fiind evident că regimul unor acte esențiale pentru raportul de serviciu, care conduc la încetarea acestuia, trebuie să fie analizat în temeiul unor norme unitare, aplicate de singurele instanțe competente potrivit normelor deja citate și interpretării obligatorii realizate de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv acelea specializate în materia conflictelor de muncă.

Eventualul caracter de act administrativ al actelor contestate nu este de natură a schimba concluzia că prezentul litigiu este exclus instanțelor de contencios administrativ.

Astfel, în cadrul Deciziei RIL nr. 28/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat că inclusiv o calificare expresă a unui act ca fiind act administrativ (ipoteza se referea la dispozițiile emise de primari cu privire la rectificarea actelor de stare civilă, însă interpretarea are aplicabilitate general) nu atrage automat competența instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva acestor dispoziții, întrucât art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 arată că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Curtea a subliniat că, potrivit considerentelor deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție evocă și jurisprudența Curții Constituționale, în cadrul căreia s-a reținut că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu au semnificația unei exceptări absolute a unor acte administrative de la controlul judecătoresc, ci a recunoașterii unor cazuri de "recurs paralel" împotriva unor acte administrative, deci, a unor căi de atac, potrivit altei proceduri decât cea a contenciosului administrativ.

Așadar, în condițiile în care s-a reținut că litigiile privind raporturile de serviciu ale personalului militar sunt de competența instanțelor specializate în materia conflictelor de muncă, cererile privind valabilitatea sau suspendarea cu titlu temporar a efectelor actelor administrative emise în privința raporturilor de serviciu ale personalului militar trebuie soluționate de către aceleași instanțe, indiferent că se face apel la procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau de dispozițiile C. proc. civ. (de altfel, în cuprinsul cererii introductive, reclamantul dezvoltă și condițiile prevăzute de lege pentru ordonanța președințială).

Prin sentința civilă nr. 7895 din 20 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, s-a constatat ivit conflictul de competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Analizând excepția necompetenței materiale, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut, în esență, că actele a căror suspendare se solicită au fost emise de Serviciul Român de Informații, care este o autoritate publică centrală, ceea ce înseamnă că revine curții de apel competența de soluționare a cauzei în primă instanță, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 14 din același act normativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 19 mai 2023.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Disputa poartă asupra naturii obiectului cauzei, instanțele declinându-și competența, ca urmare a calificării acestuia drept conflict de muncă sau litigiu din sfera contenciosului administrativ.

Pentru a dezlega natura pricinii, Înalta Curte reține că reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării următoarelor acte administrative:

Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamantul a arătat că la data de 15 decembrie 2002 a fost angajat prin concurs la Serviciul Român de Informații, în temeiul art. 40 din Legea nr. 80/1995, prin ordinul directorului SRI nr. APII 01020/15.12.2002. A desfășurat activitate în calitate de salariat la SRI, într-o funcție de pază și control acces în sediile/unitățile SRI, ocupând funcția de subofițer cu gradul de plutonier adjutant.

Pentru îndeplinirea sarcinilor profesionale de pază și control acces în sediile/unitățile SRI, a avut acces la informații clasifice secret de serviciu. Suplimentar, dar fără a-i fi necesare pentru exercitarea sarcinilor profesionale de pază și control acces, a avut acces și la informații secrete de stat, nivel strict secret.

La data de 7 iulie 2022, Serviciul Român de Informații i-a înfățișat spre semnare pentru luare la cunoștință un act administrativ, fără a-i înmâna un exemplar, prin care a fost informat despre decizia angajatorului Serviciul Român de Informații că fie nu îl mai avizează în vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate, fie i-au retras avizul ori acest document nu este revalidat, din motive considerate de către pârât ca fiind imputabile reclamantului, în condițiile legii, ceea ce a condus la trecerea sa în rezervă.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale...".

Astfel, în justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, invocată în virtutea principiului disponibilității procesuale, se constată că reclamantul a urmat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea actelor administrative care cuprind avizul negativ și raportul care cuprinde concluziile verificărilor efectuate, ce au condus la retragerea autorizației de acces la informațiile clasificate secrete de stat.

Prin urmare, devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2002, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că actele sunt emise de Serviciul Român de Informații, în calitate de autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2023.