ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14.04.2021, reclamantul/contestator A., a chemat în judecată pârâtele B. (" Președinte judecător la Judecătoria Hîrșova, județul Constanța"), C. (" executor judecătoresc") și D. (" judecător la Judecătoria Medgidia, județul Constanța"), solicitând a se dispune:

- " constatarea nulității încheierii civile nr. 340 din 17.07.2020 pronunțată de judecător B., ca fiind netemeinică și pronunțată fără temei legal, conform art. 426 alin. (5) și art. 427 alin. (1) C. proc. civ.,

- constatarea faptului că executorul judecătoresc a pus în executare încheierea civilă nr. 340 din 17.07.2020, falsă,

- lipsa semnăturii judecătorului care a pronunțat încheierea civilă nr. 340/17.07.2020, olografă

- lipsa semnăturii grefierului, olografă,

- lipsa grefei instanței cu învestire a titlului executoriu

- constatarea nulității sentinței civile nr. 1697/15.12.2020, pronunțată de judecător D., de la Judecătoria Medgidia, județul Constanța, într-un dosar fals

- sentința civilă nr. 1697/15.12.2020 a fost distribuită părților cu lipsa semnăturii olografe a judecătorului de instanță,

- lipsa semnăturii olografe a grefierului,

- lipsa grefei instanței de punere în executare.

Susține reclamantul că sentința civilă nr. 1697/15.12.2020 este nulă de drept, fiind ilegală și conform art. 426 alin. (5) și art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

- restituirea sumei încasate fără temei legal de BEJ C., pe baza înscrisurilor emise de judecători, nule de drept și fără valoare juridică, cu adăugarea unei penalizări de 10 %/zi până la restituirea sumei,

- daune morale de la pârâți, astfel:

- B., judecător la Judecătoria Hîrșova, județ Constanța - 10.000 RON;

- BEJ C., pentru folosirea ilegală în scop de foloase necuvenite de înscrisuri fără valoarea juridică obținute prin încălcarea și invocarea eronată a legislației și acte în discordanță cu realitatea - 80.000 RON,

- D., pentru pronunțarea sentinței civile nr. 1697/15 decembrie 2020, într-un dosar fals, fabricat, de care a avut cunoștință, lipsind cererea olografă a reclamantului către Judecătoria Medgidia - 80 000 RON."

Apărările formulate

Pârâta C. a formulat Precizări la acțiunea promovată de reclamant, în cuprinsul cărora a făcut vorbire despre dosarul de executare silită ce s-a aflat înregistrat pe rolul Judecătoriei Hârșova sub nr. x/2020, în car s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executoriului Judecătoresc la solicitarea creditorului E. împotriva debitorului A., reclamantul din prezenta cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, invocă lipsa competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție privind constatarea nulității sentinței civile nr. 1697 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul instanței nr. x/2020 susținând că aceasta este supusă căii de atac prevăzută de lege, instanța fiind Tribunalul Constanța.

În ceea ce privește încheierea nr. 340 din data de 17.07.2020 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul instanței nr. x/2020, prin care a fost încuviințată executarea silită, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., aceasta nu este supună niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare, drept urmare, nici acest capăt de cerere nu este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Mai susține pârâta că, în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii, drept pentru care biroul executorului judecătoresc nu dobândește calitate procesuală pasivă, această calitate aparținând persoanelor implicate în executare. În temeiul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu de interes public, însă executorul judecătoresc, în cadrul dosarului ce are ca obiect contestație la executare nu are calitate procesuală pasivă.

În conformitate cu art. 627 alin. (1) noul C. proc. civ.:"În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate."

Mai arată pârâta că, din cererea de chemare în judecata, nu rezulta dacă prin aceasta, reclamantul solicita angajarea răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc.

Pentru incidenta răspunderii civile delictuale, este necesara întrunirea cumulativa a condițiilor referitoare la săvârșirea unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, stabilirea unei legături de cauzalitate intre fapta și prejudiciu și imputabilitatea faptei ilicite persoanei cu discernământ valabil.

Cererea de chemare în judecata ce ar ca obiect, angajarea răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc este de competenta judecătoriei (dacă cererea evaluabila în bani este în val are de pana la 200.000 RON) sau Tribunalului (dacă cererea are o valoare mai mare de 200.000 RON) în a cărui circumscripție își are sediul executorul judecătoresc, motiv pentru care invocă lipsa competentei Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, mai susține pârâta că cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva executorului judecătoresc, fiind o cerere evaluabila în bani (prin evaluarea și cuantificarea prejudiciului cauzat), trebuie să fie timbrată la valoarea pretențiilor solicitate, potrivit art. 3 din O.G. nr. 80/2013 privind axele judiciare de timbru, motiv pentru care invocă excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.

În concluzie, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Răspunsul la întâmpinare

Reclamantul a depus Răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta C. - Executor judecătoresc, aducând critici încheierii civile nr. 340 pronunțată la data de 17.07.2020 de Judecătoria Hârșova, județul Constanța.

Considerentele Înaltei Curți asupra excepției de necompetență materială

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este competentă material să soluționeze cererea formulată de reclamantul A., raportat la dispozițiile art. 97 C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ, de ordine publică, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Înalta Curte are în vedere deopotrivă și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, prevăd că:

"(1) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.".

Analizând cererea de chemare în judecată constată Înalta Curte că prin aceasta se invocă nulitatea a două hotărâri judecătorești pronunțate de judecătorie, respectiv sentința civilă nr. 1697 pronunțată la data de 15 decembrie 2020, de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr. x/2020, într-o cauză având ca obiect " contestație la executare" și încheierea civilă nr. 340 pronunțată la data de 17.07.2020, de Judecătoria Hârșova, județul Constanța, în dosarul nr. x/2020, într-o cerere de încuviințare a executării silite, niciuna dintre cele două hotărâri nefiind pronunțată de o curte de apel, pentru a atrage competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 97 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, constatând că nu este competentă să soluționeze cererea cu care a fost învestită de contestatorul A., Înalta Curte urmează a admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a declina competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B., C. și D., în favoarea Judecătoriei Medgidia, acestei instanțe, având în vedere rolul judecătorului în aflarea adevărului, conferit de dispozițiile art. 22 C. proc. civ., revenindu-i competența de a aprecia, raportat la dispozițiile art. 471 C. proc. civ. dacă prezenta contestație poate fi calificată drept " apel" împotriva sentinței civile nr. 1697 din 15 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, ori dă o altă calificare juridică " actelor și faptelor deduse judecății", inclusiv cererii ce vizează " constatarea nulității încheierii civile nr. 340" pronunțată la data de 17.07.2020, de Judecătoria Hârșova, județul Constanța, în dosarul nr. x/2020, astfel cum permit dispozițiile alin. (4) al respectivului articol, precum și dispozițiile art. 99 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 97, art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția de necompetență materială a instanței și va declina competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele B., C. și D., în favoarea Judecătoriei Medgidia

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele B., C. și D., în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Fără cale de atac.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM