ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1936/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 82 din 24 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea din 10 septembrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, constatând lipsa părților, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei până la o nouă stăruință a părților procesuale.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind semnată.

Nesemnarea cererii de recurs se prezintă ca o excepție de procedură, absolută și peremptorie a cărei soluționare se impune în mod prioritar prin raportare la rezolvarea fondului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., unul dintre elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs este semnătura recurentului, iar potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerința de la alin. (1) lit. e) este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, menționate de art. 148 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, precum și a oricăror cereri adresate instanțelor, menționează că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege".

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată, chiar și în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a transmis cererea de recurs prin poștă la data de 18.11.2021, cererea nepurtând semnătura în original a acestuia.

Lipsa semnăturii poate fi complinită potrivit dispozițiilor art. 196 alin. (2) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., astfel că, instanța de recurs i-a pus în vedere recurentului obligația de a depune la dosar un exemplar al cererii de recurs purtând semnătura olografă, astfel cum rezultă din adresa și din procesul-verbal de înmânare din 16 decembrie 2021, aflate la dosar.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii, respectiv nu a comunicat instanței un exemplar semnat al cererii de recurs și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, urmând a aplica sancțiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv cea a nulității cererii astfel formulate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, raportat la art. 148 și art. 196 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de recurentul A., pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MINUTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii de ședință din 10 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.