ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3845/2024

Ședința publică din data de 13 septembrie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 mai 2019, pe rolul Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul O.C.P.I. Vâlcea, a solicitat anularea concursului organizat de pârât în vederea ocupării posturilor vacante de asistent registrator principal gradul II din cadrul Serviciului Cadastru și obligarea pârâtului la plata de daune morale și despăgubiri în sumă de 50.000 RON, precum și obligarea la plata contravalorii drepturilor salariale aferente unei perioade de 36 de luni.

Prin sentința civilă nr. 1242 din 15 decembrie 2020, Tribunalul Vâlcea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul O.C.P.I. Vâlcea, ca neîntemeiată.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1242 din 15 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Vâlcea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, calea de atac fiind înregistrată la data de 28 ianuarie 2021, pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata recursului, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2021, recurentul-reclamant A. a solicitat reluarea judecății cauzei.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2021, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1242 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății.

Prin decizia nr. 1618 din 22 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. ca nefondat.

Contestatorul-reclamant A. a solicitat anularea deciziei nr. 1618/22 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și rejudecarea recursului, arătând că hotărârea este lovită de nulitate, este dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și constituie rezultatul unei erori materiale.

În motivare, contestatorul a arătat că susținerea instanței de recurs, că cererea de reexaminare a fost respinsă, nu conduce la înlăturarea nulității absolute a încheierii din 01.11.2021, atât timp cât cererea de reexaminare a fost soluționată după acest termen și comunicată mai târziu, fiind obligatorie amânarea cauzei la termenul din 01.11.2021 după soluționarea cererii de reexaminare.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia contestată, în raport de motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (în ale cărui prevederi se încadrează criticile contestatorului), Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare.

Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

În speță, contestatorul a susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, a considerat că respingerea cererii de reexaminare nu conduce la înlăturarea nulității absolute a încheierii din 01.11.2021, acest lucru fiind greșit în opinia acestuia, că hotărârea este lovită de nulitate și că este rezultatul unei erori materiale.

Referitor la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în doctrină și jurisprudența instanțelor de judecată s-a reținut că acest motiv de contestație în anulare specială vizează greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural. În acest sens, cu titlul exemplificativ se impune a indica că au fost apreciate ca greșeli materiale: respingerea unui recurs ca tardiv în raport de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat rezultă că recursul a fost depus în termen la oficiul poștal, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se afla atașată dovada de achitare a taxei de timbru sau pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea, pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri etc.

Cu privire la cele menționate de contestator, în mod corect s-a constatat că, deși soluționată prin încheierea din 24 noiembrie 2021, ulterior anulării cererii de repunere pe rol ca netimbrată, cererea de reexaminare formulată de recurentul-reclamant a fost respinsă, fiind astfel confirmată soluția de neacordare a ajutorului public judiciar, cu consecința menținerii obligației de plată a taxei în sarcina reclamantului. Câtă vreme obligația de plată a taxei a existat, iar recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării ei până la termenul din 1 noiembrie 2021 și nici ulterior, după ce a luat cunoștință de încheierea de respingere a cererii de reexaminare, Înalta Curte a constatat că instanța a pronunțat o soluție legală de anulare a cererii de reluare a judecății.

Înalta Curte constată că, în realitate, nu este vorba despre o eroare materială a instanței, ci despre nemulțumirea reclamantului cu privire la soluția dată recursului.

Contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei cauze nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestator, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1618 din 22 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.