ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2024

Circumstanțele cauzei Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Gererală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat anularea Deciziei nr. 102/R-C/10.02.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești și repunerea pe rol a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019, precum și suspendarea de drept a acesteia, până la soluționarea definitivă a recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 Prin încheierea din data de 30 iunie 2020, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând lipsa părților și a oricărei solicitări de judecare a cauzei în lipsă. La termenul de judecată din 06.04.2020, dispunând repunerea cauzei pe rol, Curtea a pus în discuție excepția perimării, iar prin decizia civilă nr. 346 din data de 06 aprilie 2021 a admis această excepție și a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 102/R-C din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei civile nr. 346 din data de 06 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatoarea A., solicitând casarea în integralitate a acesteia și repunerea dosarului nr. x/2019 pe rol, în vederea judecării.

Apărările formulate în cauză Intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova nu au formulat întâmpinare față de recursul dedus judecății.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 indice 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 09 iulie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecării recursului Prin încheierea din 25 ianuarie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 25 ianuarie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de față, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 iulie 2023. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.