ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1655/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 aprilie 2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel Pitești, petenta Unitatea Administrativ Teritoriala Comună Stroești, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 și a Procesului-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 1343/30.05.2018, până la soluționarea contestației.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 23/F-CONT din 27 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă pentru neplata cauțiunii cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 23/F-CONT din 27 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroești prin Primar a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a arătat că instanța a procedat la o greșită aplicare a legii interpretând că procesul-verbal în discuție este asimilat unui act administrativ fiscal susceptibil de a fi suspendat în condițiile art. 278 Codul de procedură fiscală coroborat cu O.G. nr. 119/1999. Astfel, reținerile primei instanțe sunt greșite, având în vedere faptul că ceea ce se solicită a se suspenda nu reprezintă o creanță stabilită fiind în situația în care a contestat măsuri stabilite prin actul de inspecție economico-financiar, solicitând suspendarea măsurilor și a deciziei de soluționare a contestațiilor, în cauză, nefiind aplicabile dispozițiile din Legea nr. 207/2015. Totodată, a susținut în subsidiar, că în cazul în care ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 207/2015, cauțiunea nu putea fi stabilită prin raportare la valoare, ci în conformitate cu art. 278 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 207/2015. În fine, a arătat recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 22/2002, dispoziții care se aplică cu prioritate și care dispun în sensul scutirii recurentei de la plata cauțiunii. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă DGRFP Craiova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, în mod corect, prima instanță stabilind în sarcina reclamantei obligația de achitare a cauțiunii.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de petenta Unitatea Administrativ Teritoriala Comună Stroești, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 și a Procesului-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 1343/30.05.2018, până la soluționarea contestației. Prima instanță, examinând cererea de suspendare în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu a reținut că este inadmisibilă pentru neplata cauțiunii, respingând-o ca atare. Instanța de control judiciar nu împărtășește această soluție în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident situației de fapt, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Astfel, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 22/2002 "Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune." Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea formulată de petenta autoritate publică Unitatea Administrativ Teritoriala Comună Stroești prin care aceasta a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 1343/30.05.2018 emis de DGRFP Craiova (117-224 dosar fond) și suspendarea acestui titlu executoriu. Prin urmare, în condițiile în care, prin actul normativ antereferit, este prevăzută scutirea de la plata cauțiunii pentru cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora, în mod greșit prima instanță a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă pentru neplata cauțiunii de către autoritatea publică care a formulat cererea de suspendare. Față de aceste motive, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, prin admiterea excepției inadmisibilității, respingând acțiunea ca atare, fără a cerceta fondul cererii de suspendare, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă sentinței de fond, care privesc fondul cauzei, nesoluționat de prima instanță, care urmează să cerceteze toate argumentele și apărările formulate de părțile raportului juridic, atât prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinarea formulată, cât și prin cererea de recurs și întâmpinarea formulată în acest stadiu procesual. În ceea ce privește apărările formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că le-a răspuns, implicit, în procesul de examinare a recursului declarat de reclamantă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.