ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 810/2021

Prin cererea înregistrată la nr. x/2018 la Curtea de Apel Pitești, la data de 20.11.2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroești a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și a solicitat anularea Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 și a Procesului-verbal de inspecție nr. x, precum și suspendarea executării actelor menționate, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cererea de suspendare a fost soluționată în dosarul nr. x/2018, fiind respinsă prin sentința nr. 138 din data de 5 decembrie 2018.

Prin sentința nr. 44 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Pitești a admis excepția invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și a respins ca tardivă cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vedere soluționării pe fond.

A arătat că a fost verificată de către funcționari din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Vâlcea, perioada verificată vizând anii 2012-2016. Prin procesul-verbal de inspecție economico financiară nr. x s-a reținut încălcarea de către autoritatea verificată a dispozițiilor legale, fapt care a determinat, în opinia controlorilor, luarea de măsuri. S-au dispus prin actul atacat un număr de 12 măsuri.

A formulat contestație administrativă împotriva acestuia, soluționată prin Decizia nr. 18/C/22.10.2018 in sensul respingerii, iar împotriva acestei decizii a formulat acțiune în contencios. Instanța de fond a respins contestația formulata ca fiind tardivă, raportat la dispozițiile O.G. nr. 119/1999.

Recurenta a arătat că hotărârea este dată cu aplicare greșită a dispozițiilor legale. Inspecția economico-financiară a avut ca și temei dispozițiile O.U.G. nr. 94/2011. Prin urmare, calea de atac este cea prevăzută de aceasta, respectiv de dispozițiile art. 23, art. 28 din O.U.G. nr. 94/2011, coroborate cu cele ale art. 45 din H.G. nr. 101/2011 și ale pct. 13 din Anexa 1 a OMFP nr. 2160/2010, dar și cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Este greșit să se aprecieze că o cale de atac indicată în mod greșit de către echipa de verificare este cea legală, în condițiile în care legiuitorul prevede atât modalitatea cât și condițiile de exercitare a caii de atac. Doar în situația în care în cuprinsul legii care a constituit temei al inspecției fiscale nu erau reglementate calea de atac, condițiile și termenul, era în situația în care să fie realizate interpretări.

Nu se poate susține că, în condițiile în care procesul-verbal de inspecție economico-financiară este încheiat în temeiul O.U.G. nr. 94/2011, care are reglementată cale de atac, aceasta ar trebui exercitată în temeiul altor dispoziții.

Intimații pârâți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a arătat că în mod corect instanța a constatat că termenul de contestare în justiție este cel prevăzut de O.G. nr. 119/1999, chiar dacă dispozitivul deciziei menționează eronat un termen mai lung și chiar dacă inspecția economico-fiscală s-a derulat și în considerarea altor dispoziții legale decât O.G. nr. 119/1999.

Faptul că inspecția s-a derulat și în considerarea dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2011, ale cărei dispoziții trimit la O.U.G. nr. 66/2011, nu are nicio relevanță, întrucât, în măsura în care urmărește să conteste un act emis de un organ fiscal (generic denumit astfel), orice persoană nemulțumită trebuie să se conformeze procedurii impuse de lege pentru specificul respectivului act, chiar dacă un eventual motiv de nelegalitate poate fi constituit chiar de faptul că actul trebuia să poarte o altă denumire și/sau să fie emis în alte condiții.

Faptul că inspecția a indicat și aspecte ce țin de nereguli în utilizarea fondurilor europene/naționale, nu îndreptățește instanța să considere că actul cenzurat trebuia să fie intitulat altfel și emis după altă procedură, astfel încât termenul de contestare în justiție să fie cel de 6 luni de la comunicare. Eroarea pârâtului MFP nu o îndreptățește pe reclamantă să pretindă aplicarea termenului nelegal, întrucât o astfel de pretenție nu are, așa cum este formulată, o susținere legală.

Intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice a arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, care stabilesc termenul special de contestare de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește dispoziția de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de inspecție economico - financiară, nefiind incident termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroești a solicitat anularea Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a Procesului-verbal de inspecție nr. x emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

În Procesul-verbal de inspecție nr. x emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova s-a menționat că "se poate formula contestație în termenele prevăzute la art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, care se va depune la structura care a efectuat inspecția".

Reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Decizia nr. 18/C/22.10.2018 de Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. În dispozitivul deciziei s-a indicat calea de atac "în termen de 6 luni de la comunicare la instanța competentă potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Această cale de atac nu se regăsește în dispozițiile art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, în raport de care a fost invocată de pârâtă excepția tardivității cererii de chemare în judecată, potrivit cărora "Împotriva procesului-verbal de inspecție se poate formula contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestația se va depune la structura care a efectuat inspecția. Contestațiile vor fi soluționate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluționare contestația a fost respinsă, procesul-verbal de inspecție devine titlu executoriu și va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acțiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul".

Reclamanta a formulat acțiunea în contencios administrativ în termenul de 6 luni precizat în Decizia nr. 18/C/22.10.2018 a cărei anulare a solicitat-o, și nu în termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca tardivă. Instanța de fond a constatat că reclamanta a introdus acțiunea în considerarea termenului de 6 luni din dispozitivul deciziei, cu depășirea termenului de 15 zile lucrătoare impus de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999. A reținut că în procesul-verbal de inspecție contestat s-a arătat că inspecția efectuată este una economico-financiară, la finalul procesului-verbal inspectorii au inserat mențiuni referitoare la contestarea acestuia, indicând dispozițiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, astfel că termenul de contestare în justiție este cel prevăzut de O.G. nr. 119/1999, chiar dacă dispozitivul deciziei menționează eronat un termen mai lung și chiar dacă inspecția economico-fiscală s-a derulat și în considerarea altor dispoziții legale decât O.G. nr. 119/1999.

Înalta Curte reține că în Procesul-verbal de inspecție nr. x, împotriva căruia s-a formulat contestația respinsă prin Decizia nr. 18/C/22.10.2018, în Capitolul I "Date privind inspecția", s-a indicat temeiul legal al efectuării inspecției economico-financiare, și anume, atât O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare și H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, cât și H.G. nr. 1257/2012 privind organizarea inspecțiilor și stabilirea atribuțiilor generale în efectuarea acestora în vederea aplicării Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv.

De asemenea, din procesul-verbal rezultă că inspecția economico-financiară a fost suspendată în baza prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, care prevăd că "Acțiunea de inspecție economico-financiară poate fi suspendată ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. Condițiile și modalitățile de suspendare se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice", și art. 2 lit. a) din OMFP nr. 1553/2012 privind condițiile și modalitățile de suspendare a acțiunii de inspecție economico-financiară, s-a menționat că la finalizarea inspecției s-a completat și semnat declarația prevăzută de art. 17 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare și art. 17 alin. (1) din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012 și s-a arătat că neducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de inspecție se sancționează contravențional potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 94/2011.

Or, în ceea ce privește O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, art. 23 prevede că "(1) Împotriva dispoziției obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare", iar art. 45 din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012 prevede că "Decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii", fiind aplicabile, așadar, dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cele două acte normative, O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare și O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, prevăd termene diferite de contestare a deciziei emise în soluționarea contestației, în timp ce O.G. nr. 119/1999 indică un termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare, O.U.G. nr. 94/2011 trimite la dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede, prin art. 11, pentru cererea în anularea unui act administrativ individual, termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, termenul indicat în Decizia nr. 18/C/22.10.2018 și în care reclamanta a formulat acțiunea respinsă ca tardivă prin sentința recurată.

Având în vedere că emitentul deciziei emise în procedura prealabilă de soluționare a recursului administrativ, act administrativ care până la constatarea nelegalității beneficiază de prezumția de legalitate, a indicat termenul de contestare de 6 luni în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, unul din actele normative indicate ca temei legal pentru efectuarea inspecției economico-financiare în procesul-verbal de inspecție contestat, în condițiile în care reclamanta a formulat acțiunea cu respectarea acestui termen, în mod greșit s-a admis de instanța de fond excepția tardivității acțiunii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 22 alin. (8) din O.U.G. nr. 119/1999 și a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantă în termenul de 6 luni indicat de autoritatea emitentă a deciziei contestate, termen prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.

Cum instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza prin admiterea excepției tardivității și a respins acțiunea ca tardivă, fără a intra în cercetarea fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a admis în mod greșit excepția tardivității acțiunii, cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., considerente pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, va admite recursul, va casa sentința recurată pronunțată fără judecarea fondului și va trimite cauza aceleiași instanțe de fond pentru continuarea judecății, cu aplicarea dispozițiilor art. 501 din C. proc. civ.