ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra cauzei de față, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 110/C din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 924 din 3 iulie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a declarat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 octombrie 2020, fiind aleatoriu repartizat completului nr. 5.
Având în vedere data înregistrării cererii introductive (13 februarie 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
În aplicarea dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea recursului, cu mențiunea pentru recurentul-pârât A. de a semna cererea de recurs sau de a depune la dosar un exemplar semnat al recursului. De asemenea, s-a pus în vedere recurentului-pârât obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON.
La 5 noiembrie 2020 recurentul-pârât A. a transmis prin e-mail dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță.
La 26 noiembrie 2020 intimatul-reclamant B. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru nesemnarea cererii de recurs și excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune înscrisuri justificative.
În termen de 6 zile de la data depunerii întâmpinării, dosarul a fost prezentat pentru fixarea prin rezoluție, de către judecător, a primului termen de judecată, conform dispozițiilor art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471
1
a alin. (5) și (6) C. proc. civ.
Cauza a primit termen la 8 aprilie 2021 în vederea soluționării recursului, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar de intimatul-reclamant.
Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară excepției nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
În cauza de față, se constată că, deși recurentul-pârât A. a fost citat cu mențiunea ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să procedeze la semnarea cererii de recurs sau să depună la dosar un exemplar semnat al cererii, sub sancțiunea nulității, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță. Adresa existentă la dosar, ce cuprindea dispoziția instanței de semnare a cererii de recurs, a fost comunicată părții la 29 octombrie 2020, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare existent la dosarul de recurs.
În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.
Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii, cum recurentul-pârât A. nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna memoriul de recurs, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 110/C din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.