ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4409/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.09.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., a formulat contestație împotriva Deciziei Nr. 8724 din 28.08.2017 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraților solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună

- Anularea Deciziei Nr. 8724 din 28.08.2017 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraților în ce privește soluția de respingere a cererii de plată pentru suma de 14.002,45 RON;

- Obligarea paratului la plata contravalorii prejudiciului suferit în cuantum de 14.002,45 RON;

- Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3179 pronunțată în data de 10 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte Decizia nr. 8724/28.08.2017 și a obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 13.292,36 RON, reprezentând contravaloarea reparațiilor autovehiculului avariat, precum și la plata sumei de 5.550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 3179 din 10 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului iar în rejudecare, respingerea acțiunii, sentința recurată fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii de către instanța de fond.

Prin recursul său a susținut în esență recurentul -pârât că, instanța de fond atunci când a respins obiecțiunile la Raportul de expertiză, soluționând cauza pe baza concluziilor acesteia; a pronunțat o soluție netemeinică, sens în care se impune sa se efectueze o noua expertiza potrivit art. 501 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, arată faptul că, nu s-ar putea susține ca F.G. A - trebuie să se limiteze la plata sumelor ce reies din documentele depuse de petenți, fără să aibă posibilitatea de a cenzura și de a analiza distinct fiecare dosar în parte, principala sa atribuție fiind aceea de garantare a creditorilor de asigurare.

Mai mult decât atât, FGA instrumentează dosarele de daună, analizează cererile de plată și înscrisurile anexate acestora în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 "în vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență.

De asemenea art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 reiterează acest aspect și vine în completare "în vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susținerea cererii de plată, a dosarelor de daună și a evidențelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004. republicată, cu modificările ulterioare."

Pentru îndeplinirea scopului și atribuțiilor sale legale, Fondul de garantare a asiguraților nu preia ope legis obligațiile unui asigurător în faliment, nu este succesorul în drepturi și obligații al unui asigurator în faliment. în acest caz B..

Arată că, Fondul de garantare a asiguraților nu plătește despăgubiri pentru asigurătorul în faliment, așa cum nici asigurătorul în faliment nu plătește prin Fondul de garantare a asiguraților.

Fondul de garantare a asiguraților acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul și de aceea plățile făcute de către Fond reprezintă obligații ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate stat acoperite în numele și pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei A.S.F. nr. 16/2015 cu denumire omonimă legii.

Totodată, trebuie reținut că Fondul de garantare a asiguraților acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale FGA, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului cu asigurătorul. FGA nu plătește în baza unei răspunderi contractuale, FGA neavând nici un raport contractual cu creditorul de asigurare.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că despăgubirea ce se poate plăti asiguratului nu poate depăși cuantumul pagubei suferite, întrucât despăgubirea are doar caracter reparator, și nu este menita a aduce o îmbogățire fără justă cauză asiguratului.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârât, a formulat întâmpinare intimatul -reclamant A., solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - reclamant.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 20 iunie 2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 5 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe raportul de expertiză tehnică pe care l-a omologat, pe declarație de martor a celui implicat în accident și pe înscrisuri.

Trebuie precizat că înscrisurile nu relevă decât cuantumul reparațiilor mașinii, martorul ca și coparticipant la ceea ce partea potrivnică insinuează a fi un "accident aranjat" nu are nici el gradul de veridicitate necesar.

Rămâne în acest caz ca probă expertiza tehnică.

De la început trebuie precizat că deși în jurisprudența CEDO aceasta a considerat că sunt inferioare unui expert cunoștințele de specialitate ale judecătorului cauzei (posesoarea unei diplome de licență în aceea materie) în cazul de față este vorba doar despre cunoștințe generale ale posesorilor de autovehicule.

Astfel, în raportul de expertiză pe care judecătorul fondului îl "omologhează" deși o jurisprudență constantă stipulează că acesta trebuie să prezinte propriile sale concluzii în urma analizei susținerilor celor 2 părți, se afirmă că lucrarea de specialitate s-a realizat dat fiind că autovehiculele fuseseră reparate, prin studierea fotografiilor și ceea ce se numește" constatarea amiabilă", realizată de cei doi șoferi implicați.

În urma analizei materialului probator pus la dispoziția expertului tehnic judiciar desemnat (și până la proba contrară) rezultă că împrejurările și dinamica producerii accidentului dintre autovehiculele cu nr. de înmatriculare x și x puteau fi (cele descrise de conducătorii auto implicați în accidentul respectiv (vezi pag. 3 și 4 din raportul [de expertiză).

A. Concluziile expertizei sunt relevante în urma analizei materialului probator pus la dispoziția expertului tehnic judiciar desemnat (și până la proba contrară) rezultă că împrejurările și dinamica producerii accidentului dintre autovehiculele cu nr. de înmatriculare x și x puteau fi cele descrise de conducătorii auto implicați în accidentul respectiv (vezi pag. 3 și 4 din raportul de expertiză).

B. În urma analizei materialului probator pus la dispoziția expertului tehnic judiciar desemnat (și până la proba contrară) rezultă că avariile suferite de autoturismul x cu nr. de înmatriculare x puteau fi cele constatate în dosarul de daună nr. x instrumentat de S.C. C. S.A. (vezi pag. 4 și 5 din raportul de expertiză). Costul reparării acestor avarii este estimat la valoarea de 13.292,36 RON.

C. În urma analizei materialului probator pus la dispoziția expertului tehnic judiciar desemnat (și până la proba contrară) rezultă că accidentul din data de 24.11.2015 se putea produce.

Și mai important reiese din răspunsul la obiecțiuni "în raportul meu de expertiză nu am stabilit corespondențe certe între avariile celor două autoturisme, ci corespondențe posibile între avariile respective, certitudinea neputând rezulta decât în urma prezentării unei probe video cu desfășurarea accidentului (nu a fost prezentată o asemenea probă video) și a inspectării nemijlocite de către expertul tehnic judiciar a autoturismelor avariate (în cazul expertizei de față nu a fost posibilă o asemenea inspecție").

În aceste condiții instanța este nevoită să realizeze o apreciere proprie a mecanismului și dinamicii "acroșajului de amplitudinea redusă" după cum îl descrie însăși expertul.

Astfel, ipoteza dinamicii acroșajului poate fi cea relevată de expert: diferențele de cote de nivel pot fi explicate atât "prin coborârea cu câțiva cm a consolei față a caroseriei autoturismului D. Astra în timpul frânării", cât și "prin înclinarea laterală a caroseriei autoturismului E. în urma impactului lateral și datorită elasticității suspensiei sale." Faptul că pârâta nu dorește să ia în considerare posibila înclinare laterală a caroseriei autoturismului E. nu reprezintă un argument valabil pentru obiecțiunea sa. în plus, este posibilă și o anumită înclinare laterală a caroseriei autoturismului D. Astra, datorită elasticității suspensiei proprii".

Or, cea a pârâtei care susține că planșele foto evidențiază presupusa existență a unui impact într-o intersecție în forma de ".T" în care auto marca x nu ar fi acordat prioritate de trecere autovehiculului marca x. Deci în situația unei coliziuni de acest tip axele longitudinale ale celor doua auto care ar fi fost implicate formează un unghi de 90 grade. Se impune precizarea ca în procesul unei coliziuni dintre două autovehicule, faza impactului în care se produc deformațiile are o durată foarte scurtă astfel că în această etapă rotațiile sau răsucirile vehiculelor nu sunt posibile. Mișcări apar după deformarea caroseriilor, rezultând implicit ca poziția vehiculelor înainte de impact stabilește suficient de precis dacă avariile sunt corespondente similar ca la un joc de puzzle.

Totodată se impune precizarea ca la o frânare energică se schimbă repartiția greutăților pe axe, cea din față fiind încărcată în plus cu o sarcină dinamică, ceea ce face ca înălțimea părții din față a caroseriei să scadă iar partea din spate să se ridice. Implicit când unul din vehicule este frânat m momentul impactului, înălțimea amprentei barei de protecție din față poate furniza indicii dacă au exista măsuri de evitare a accidentului precum și dacă cele două auto au impactat la modul declarat de cei doi conducători auto.

În cazul de față, s-au analizat cu precădere înălțimea de Ia sol ale reperelor celor două autovehicule care se presupune ca au colizionat. Totodată s-au analizat forma avariilor și modul de dispunere pe reperele care se presupune că ar fi impactat. Astfel, analizând înălțimea de la sol a dispunerii avariilor la cele două auto, înălțime măsurată cu rigla decimetrică, și forma de amprentare rezultă următoarele:

Redactorul hotărârii cu permis de conducere de peste 30 de ani implicat în diferite incidente dintre autovehicule, înțelegând dinamica acestora și din studii la disciplinele finalizate cu o licență a Universității de Tehnică poate afirma, că în cazul unei frânări, dat fiind faptul că partea din față se lasă în jos, nu puteau rezulta la autovehiculul D. daunele descrise în poze ci la o înălțime mult mai mare impactând și capota și grila de mască.

În orice caz dacă una dintre mașini nu ar fi realizat "drifturi" (rotiri) impactul ar fi fost drept și nu înclinat, cum sugestionează expertul.

Într-o intersecție fie ea și în T sau în X coliziunile nu au cum/timp să fie precedate de înclinări ale autovehiculelor precum cele determinate de viraje.

Și diferența de înălțime în care apar, vizuale prezumtivele locuri de impact,vădesc nerealitatea acroșajului în varianta descrisă.

Concluzionând, în raport de daunele autovehiculului E., partea din față a autovehiculului D. ar fi trebuit să fie distrusă în proporție cu mult mai mare.

Cum acest lucru nu reiese din planșele foto, rezultă că realitatea impactului a fost alta decât ce descrisă de cei doi conducători auto.

Astfel, în mod corect pârâta-recurentă a refuzat plata.

Cum motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le va admite și în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. C. proc. civ. va casa sentința și rejudecând se va respinge contestația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 3179 din 10 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și, rejudecând,

Respinge contestația formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM