ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 40/2021

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților contestație împotriva Deciziei nr. 10901/07.11.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraților, solicitând:

- admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 10901/07.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și obligarea pârâtului la plata integrală a sumei de 21.490,34 RON reprezentând contravaloarea reparațiilor autovehiculul x avariat în urma producerii accidentului rutier din data de 02.08.2016;

- obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2988 din 22 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, și a anulat art. 2 din Decizia nr. 10901/07.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, cu consecința obligării pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la plata în favoarea părții reclamante a sumei de 14.136,34 RON cu titlu de diferență despăgubire.

A obligat pârâtul la plata către partea reclamantă a sumei de 2050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. civile nr. 2988 din 22 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

I. Analiza cererii de recurs

S-a arătat prin recurs faptul că instanța de fond a interpretat greșit legislația aferentă reținând aspectele aplicabile următoarele dispoziții ale art, 50 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, precizându-se ca, polița RCA a fost încheiata la data de 11.03.2016, moment: la care erau aplicabile dispozițiile Normei 23/2014 privind asigurarea de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule si nu Ordinul CSA nr. 5/2010, cum greșit s-a susținut in motivarea sentinței civile nr. 2988/22. O6.2018 a Curții de Apel București. Astfel, în cadrul procedurii administrative necontencioase, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale cuvenite persoanelor prejudiciate, FGA a avut în vedere prevederile Normei A.S.F. nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Pentru determinarea cuantumului despăgubirii a fost întocmită fișa de evaluare a autovehiculului avariat în sistemul de specialitate Audatex pentru daune auto. Audatex fiind o bază de date acceptată de către toți asigurătorii și de unitățile de reparație și care furnizează informații uniforme pentru toate părțile implicate în procesul de prelucrare a daunelor auto.

F.G.A. a calculat o valoare reala de piață a autoturismului avariat de 7354 RON, ținând cont de modelul autoturismului, anul de fabricație, capacitate cilindrică, numărul de kilometri parcurși.

Prin urmare, rezultă că, FGA în mod corect a stabilit că valoarea de despăgubire ce se poate acorda din disponibilitățile FGA este de 7354 RON, conform calculului efectuat în sistemul de specialitate Audatex.

Pentru a evita crearea unui mecanism de despăgubire variabil de la o situație la alta, în funcție de unitățile service care procedează la reparația autovehiculelor și de prețurile practicate de flecare service, pentru ipoteze similare și daune asemănătoare, FGA a recurs la modalitatea de calcul al despăgubirilor prin intermediul sistemului de prețuri Audatex- stabilirea cuantumului despăgubirii într-un sistem de specialitate pentru daune auto fiind prevăzut chiar la art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014.

Dincolo de legislația primară - Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările și de cea secundară dată de succesiunea de Norme ASF trebuie punctat scopul asigurărilor obligatorii RCA.

Acesta este de a "despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs de vehiculul asigurat".

În concret prejudiciul trebuie să se raporteze întotdeauna la autovehicul, tip, vechime etc.

Este nerealist și nu poate fi sustenabil să realizeze reparații mai mari decât valoarea vehiculului la data producerii accidentului, cum de altfel prevede și art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014 s-ar ajunge, precum în speța pe această cale să se modernizeze un autovehicul aflat spre sfârșitul perioadei sale de funcționare, obținând în concret unul aproape nou.

Că proprietarul poate realiza acest lucru este firesc, dar doar ca o realizare voluptorie, nu în cadrul unei scheme de despăgubire.

Trebuie subliniat acest lucru întucât există și o limită de despăgubire prevăzută de polița de asigurare RCA.

Acest aspect este mai vizibil în cazul polițelor CASCO unde prima de asigurare variază mult față de tipul vehiculului, vechime, etc.

De aceea apar ca firești prevederile legislației secundare referitor la cuantumul pagubei și calculat acesteia.

Că s-a definit dauna totală se definește ca fiind situația în care cuantumul pagubei definit conform alin. (3) depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului (...)

Se definește dauna majoră ca fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de asigurător pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului" este o chestiune de fapt, procentul nefiind contestat nici în această cauză nici în altele.

Totodată Norma ASF nr. 23/2014 a stabilit că despăgubirile nu pot depăși:

a) cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului si nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;

b) cuantumul pagubei diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația in care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului și în cazul daunelor parțiale.

În aceste condiții recurenta a acordat în mod legal despăgubirile în urma evenimentului.

Ca parte căzută în pretenții reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Cum motivul invocat prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se vădește a fi întemeiat, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va casa sentința urmând a respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2988 din 22 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Obligă intimatul reclamant la plata către recurentul pârât a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2021.