ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, la data de 18.08.20,17, reclamantul A., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 7270 din 04.07.2017 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței de judecata ca în urma administrării întregului probatoriu să pronunțe o hotărâre prin care sa dispună:

Prin sentința civile nr. 554 din data de 13 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, cu sediul în București.

Anulează decizia nr. 7270/04.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul să soluționeze pe fond cererea reclamantului.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.".

Împotriva sentinței civile nr. 554 din data de 13 februarie 2018, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Ceea ce contestă recurentul este aspectul potrivit căruia instanța de fond nu a luat în considerare Notificarea nr. x/07.05.2014 emisă de către asigurătorul B. prin care au fost prezentate motivele respingerii cererii de despăgubire pe cale amiabilă, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 45 din Norma ASF nr. 14/2011.

Mai face referire, recurentul la atribuțiile și scopul înființării fondului, acesta trebuind să se limiteze la plata sumelor ce reies din documentele depuse de petenți, nefiind succesorul în drepturi și obligații al unui asigurător în faliment.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că deși pârâtul invocă și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu formulează critici concrete și nu aduce argumente în susținerea acestui motiv de casare, criticile formulate de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților fiind formulate exclusiv în susținerea cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantul A. prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Anularea deciziei nr. 7270 din 04,07.2017 și obligarea Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei noii decizii prin care sa fie admisa cererea subsemnatului de despăgubire pentru suma de 24.105,04 RON.

Prin decizia nr. 7270/04.07.2017, în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborate cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamantul A. cu privire la suma de 24.105,04 RON reprezentând contravaloarea pieselor și manopera pentru reparația autoturismului avariat.

Pentru a respinge cererea, pârâtul a reținut următoarele:

La data de 02.05.2014 autoturismul cu nr. de înmatriculare x, proprietatea reclamantului A. se presupune ca a fost avariat în trafic de autovehiculul cu nr. de înmatriculare x. Autoturismul cu numărul de înmatriculare x avea încheiata polița RCA nr. x emisa de B. S.A.

După avizarea daunei la B. S.A., a fost constituit dosarul de dauna nr. x - 47415. în cadrul instrumentării dosarului de dauna au fost analizate documentele depuse la dosar și a rezultat că nu se poate stabili persoana vinovată de producerea evenimentului rutier.

Pârâta a reținut că sunt incidente prevederile art. 45 alin. (3) din Ordinul CSA nr. 14/2011 conform cărora despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului.

Prin criticile subscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 45 din Norma ASF 14/2011, având în vedere doar documentul intitulat constatare amiabilă accident fără a lua în considerare atât Notificarea nr. x/07.05.2017 emisă de asigurătorul B., cât și documentele din dosarul de daună și documentele depuse de contestator.

Înalta Curte arată că potrivit dispozițiilor art. 43 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în vigoare la data producerii accidentului: "Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.

Dispozițiile art. 44 dispun în sensul că: "Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

Art. 45 reglementează în sensul că: "Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: (...)

Înalta Curte împărtășește statuările primei instanțe, în sensul că interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor anterior citate, impune concluzia potrivit căreia stabilirea despăgubirilor se poate face în cazul în care părțile au încheiat o constatare amiabilă de accident, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

În cauză, între părți s-a încheiat o constatare amiabilă de accident, din care rezultă că vinovat de producerea accidentului din data de 02.05:2014 este C., iar reclamantul a depus devizul de calcul al despăgubirilor .

Astfel, din înscrisurile existente la dosar rezultă, fără putință de tăgadă, că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților poate soluționa cererea de plată, urmând ca în măsura în care nu este de acord cu ceea de rezultă din documentele existente, să motiveze în mod corespunzător soluția adoptată.

În acest context, în mod just a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, invocate de pârât, care vizează situația în care nu există niciunul din documentele enumerate la art. 44 din care să rezulte persoana responsabilă de producerea accidentului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 554 din data de 13 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.