ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4294/2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 iunie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 624 din 19 mai 2021, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, solicitând anularea hotărârii contestate și admiterea cererii de numire în funcția de judecător la Judecătoria Sector 5 București sau Judecătoria Slobozia.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare în dosarul cauzei, invocând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar pe fond, a solicitat respingerea contestației, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând, cu prioritate, în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a contestat Hotărârea nr. 624 din 19 mai 2021, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. c) și p) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, prin care s-a respins cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Sector 5 București sau Judecătoria Slobozia.

Raportat la obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 stabilesc în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, determinate conform dreptului comun, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva Hotărârilor secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor.

Totodată, potrivit art. 97 din C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Prezenta cerere de chemare în judecată nu se circumscrie niciuneia dintre căile de atac sau procedurile speciale reglementate pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, prevăzute la pct. 1 - 3 ale art. 97 din C. proc. civ.

Deși, potrivit pct. 4 al aceluiași articol, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă orice alte cereri date prin lege în competența sa, prezenta cerere nu se subsumează nici acestui caz, având în vedere obiectul pretențiilor formulate de reclamantă și dispozițiile Legii nr. 304/2004, anterior citate, care fac trimitere la competența de drept comun, stabilită conform Legii nr. 554/2004, în soluționarea cererilor prin care se contestă hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii.

În concluzie, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, acest din urmă alineat prevăzând că reclamantul persoană fizica sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Cum reclamantul are domiciliul situat în județul Dolj, competența de soluționare a prezentei cauze revine Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la art. 97 din același cod, art. 9 din Legea nr. 304/2004 și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - MM