ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2990/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 iunie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 624 din 19 mai 2021, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, solicitând anularea hotărârii contestate și admiterea cererii de numire în funcția de judecător la Judecătoria Sector 5 București sau Judecătoria Slobozia. Prin decizia nr. 4294 din 29 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2021.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 408 din 17 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, nr. 624 din 19 mai 2021. A anulat Hotărârea nr. 624 din 19 mai 2021 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și a obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea contestatorului de numire în funcția de judecător la Judecătoria Slobozia.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 408 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, criticând hotărârea pentru nelegalitate. Prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că Hotărârea secției pentru judecători nr. 624/2021 a fost emisă în concordanță cu dispozițiile legale incidente, iar intimatul-reclamant nu a dovedit vreun exces de putere săvârșit de recurentul-pârât în emiterea acestei hotărâri.

Apărările formulate în recurs Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data la 16 mai 2022, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de renunțare la judecată întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, care la data de 20 mai 2022 a transmis la dosar note scrise, prin care a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de intimatul-reclamant A. și să se dispună anularea sentinței atacate cu recurs. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că intimatul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecata acțiunii. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Totodată, se constată că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și-a exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecata acțiunii. Față de cererea intimatului-reclamant de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", având în vedere și poziția procesuală a recurentului-pârât, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 408 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, să ia act de renunțarea intimatului-reclamant A. la judecata acțiunii și să anuleze sentința recurată. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 406 alin. (1), (3) și (5) din C. proc. civ., va admite recursul, va lua act de renunțarea la judecata acțiunii și va anula hotărârea pronunțată în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE,