Decizia nr. 3325/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 345/2021 a Curții de Apel Cluj

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 decembrie 2021, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM"), a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 1537/14.12.2021 adoptate de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată. 1.

Prin sentința civilă nr. 345 din 30 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători. 1.

Prin încheierea nr. 104 din 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Completului de 5 judecători al ÎCCJ. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 ianuarie 2022, sub nr. x/2021. 1.

Prin decizia nr. 30 din 31 ianuarie 2022, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin încheierea nr. 801 din 10 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și a fost strămutată cauza ce face obiectul prezentului dosar de la Curtea de Apel Cluj la Curtea de Apel Alba Iulia. În consecință, prin încheierea din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Curții de Apel Alba Iulia. 1.

Cauza a fost înregistrată la data de 17 februarie 2022, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 51 din 7 martie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 1537/14.12.2021 adoptate de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii. 3. Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva sentinței civile nr. 51 din 7 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare. În esență, recurentul-reclamant susține nelegalitatea sentinței recurate întrucât, în opinia sa, prima instanță a reținut greșit că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, recurentul prezintă argumente prin care invocă încălcarea de către instanța de fond a obligației de aplicare a dreptului UE, precum și încălcarea, atât de instanță, cât și de autoritatea pârâtă, a regulii non-regresului în materia statului de drept și a regulilor legale privind protecția independenței judecătorilor, din perspectiva răspunderii disciplinare. 3.2. Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a declarat recurs incident împotriva considerentelor aceleiași hotărâri, solicitând admiterea căii de atac și înlăturarea din cuprinsul sentinței recurate a considerentelor referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, pârâtul CSM a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat. Prin concluziile orale de la termenul de judecată din 8 iunie 2022, recurentul-pârât CSM a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului principal. 4.2. Recurentul-reclamant a depus întâmpinare față de recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, invocând excepția nulității pentru nemotivare, iar în subsidiar solicitând respingerea căii de atac, ca nefondată. II. Soluția instanței de recurs II.1. Referitor la excepția nulității recursului incident, invocată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, reținând că motivele de nelegalitate expuse de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii în cuprinsul cererii de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, din perspectiva condiției pagubei iminente. II.2. Referitor la excepția lipsei de interes în susținerea recursului principal, invocată de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte o va admite, având în vedere următoarele considerente: Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Hotărârii nr. 1537/14.12.2021 adoptate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, întemeiată pe dispozițiilw art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestui act. Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs de către recurentul-pârât CSM, Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 111 din 13 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față. În condițiile respingerii în primă instanță a acțiunii în anularea actului administrativ, interesul reclamantului în susținerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplinește cerința de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depășit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să își producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca lipsit de interes. În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că această cale de atac rămâne fără efect, potrivit art. 472 alin. (2) raportat la art. 491 C. proc. civ., câtă vreme recursul principal este respins, fără cercetarea fondului. Soluția de constatare a lipsei de efect a recursului incident conduce la respingerea cererii recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de judecată se acordă părții care a câștigat procesului, situație neregăsită în speță, întrucât, deși recursul principal a fost respins ca lipsit de interes, totuși cheltuielile de judecată solicitate de Consiliul Superior al Magistraturii se referă la taxa judiciară de timbru în sumă de 100 de RON, care a fost achitată pentru depunerea recursului incident. Or, odată constatată lipsa de efect a recursului incident, titularul acestei căi de atac nu se află în poziția părții care a câștigat procesul, pentru a beneficia de restituirea de către cealaltă parte a contravalorii taxei. Totodată, alegând să nu declare recurs principal, ci recurs incident, pârâtul CSM și-a asumat consecințele produse asupra căii de atac incidente de nesoluționarea pe fond a recursului principal, iar o consecință previzibilă este și aceea a lipsirii sale de beneficiul recuperării contravalorii taxei judiciare de timbru. Prin urmare, potrivit art. 472 alin. (2) raportat la art. 491 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a rămas fără efect și va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE,