ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3726/2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 02.11.2018, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, B.-fost Procuror General al României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații și Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea recursului în interesul legii admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 15 din 21 septembrie 2015 în Dosarul nr. x/2015, formulat și susținut de B., anularea protocolului sau protocoalelor încheiate cu UNBR și cu instituțiile pârâte, depunerea în instanța și anularea protocolului dintre UNBR și SRI, Parchetul General, Ministerul Justiției și ICCJ.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 74 din 25 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, excepția nemotivării cererii de chemare în judecată.

A admis excepția nulității capătului de cerere având ca obiect anularea protocolului/protocoalelor și a anulat acest capăt de cerere.

1.3. La data de 02.05.2019, pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a solicitat completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 74 din 2019, în sensul obligării reclamantei la plata către UNBR a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 134 din 13 iunie 2019, Curtea a admis cererea de completare formulată de petentă și a dispus completarea dispozitivului sentinței în sensul că obligă reclamanta la plata către UNBR a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2.1. Împotriva Sentinței nr. 74 din 25 martie 2019, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

2.2. Și împotriva Sentinței nr. 134 din 13 iunie 2019, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 483 - 502 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii.

Intimații-pârâți Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Uniunea Națională a Barourilor din România și MP-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au formulat, fiecare, întâmpinare.

Intimata-pârâtă SRI a invocat excepția nemotivării recursului vizând Sentința civilă nr. 134/2019, iar intimata-pârâtă UNBR a invocat excepția nulității recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 74/2019.

Intimata-pârâtă UNBR a solicitat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 880 de RON, constând în onorariu avocat și cheltuieli de deplasare la sediul instanței.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului.

4.1. Recurentei-reclamante i s-a pus în vedere, prin adresa instanței din 23.08.2019, obligația de a face dovada timbrării recursurilor cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 09.09.2019, recurenta-reclamantă a formulat cerere de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, cerere respinsă prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2019.

Încheierea a fost comunicată recurentei la data de 12.11.2019.

4.2. Înalta Curte reține că potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxa de timbru se plătește anticipat și, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Or, deși s-a pus în vedere recurentei obligația timbrării recursurilor și deși i-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței.

Art. 32 din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 197 din C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

4.3. Prin urmare, având în vedere că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce-i revenea conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (2) și (3) și art. 197 din C. proc. civ., va anula recursurile, ca netimbrate.

4.4. În ceea ce privește cererea intimatei-pârâte Uniunea Națională a Barourilor din România de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 880 RON, Înalta Curte, reținând culpa procesuală a recurentei, urmează a o admite în parte, însă, pentru suma de 100 RON, în condițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., reținând complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile formulate de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinței nr. 74 din 25 martie 2019 și împotriva Sentinței nr. 134 din 13 iunie 2019 ale Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrate.

Obligă recurenta la plata sumei de 100 RON către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - OB