ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5324/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Prahova și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea adresei nr. x din 07.12.2016 a Baroului Prahova și exonerarea sa de plata sumei de 200 RON stabilite prin această adresă; anularea Deciziei nr. 11 din 06.02.2017 a Consiliului Baroului Prahova; Anularea Hotărârii nr. 50 din 12.12.2015 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 4026 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Baroul Prahova și Uniunea Națională a Barourilor din România, în favoarea Curții de Apel Ploiești. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub numărul x/2017. Prin sentința nr. 228 din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: A respins excepția de necompetență teritorială, invocată de reclamant, ca neîntemeiată; A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Prahova și a dispus anularea Adresei nr. x/07.12.2016 a Baroului Prahova, a Deciziei nr. 11/06.02.2017 a Consiliului Baroului Prahova și exonerarea reclamantului de la plata sumei de 200 RON; A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâtul Uniunea Națională a Barourilor din România; A admis în parte cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul Baroul Prahova să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 200 RON reprezentând taxă de timbru și cheltuieli transport, respingând în rest cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, ca neîntemeiată: A obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON reprezentând onorariu avocat, către pârâtul UNBR. Prin decizia nr. 6336 din 16 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 06 aprilie 2017, 28 aprilie 2017 și 16 octombrie 2017 și a sentinței civile nr. 4026 din 30 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017. A respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 11 decembrie 2017 și 18 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017. A admis recursurile declarate de A. și de Baroul Prahova împotriva sentinței nr. 228 din 22 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub numărul x/2018*. Prin încheierea de ședință din data de 25.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus scoaterea de pe rol și înaintarea cauzei, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât, prin încheierea nr. 233/19.01.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea de strămutare a acestui dosar formulată de petentul A.. Ulterior, Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 8 martie 2023, pe cale administrativă, a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 2 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022. Prin încheierea de ședință din 23 iunie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de abținere formulată de toți judecătorii din cadrul Curții de Apel Galați de la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 privind pe reclamantul A. și pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Prahova, cauza fiind trimisă spre soluționare Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți Prin încheierea din 08 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost suspendată judecarea cauzei promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Baroul Prahova și Uniunea Națională a Barourilor din România, pentru lipsa părților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în data de 06 septembrie 2024, sub nr. x/2024. În motivarea cererii de recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanța a încălcat regulile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât a suspendat judecata pentru lipsa părților, deși cauza se afla în rejudecare, după casarea dispusă de ÎCCJ și, deși, în primul ciclu procesual, atât în fața primei instanțe, cât și în fața celei de recurs, părțile fuseseră prezente. În plus, a mai arătat că, prin cererile de amânare a judecății cauzei și de acordare a ajutorului public judiciar își exprimase în mod clar intenția de a se judeca și a nu lăsa cauza în nelucrare. Totodată, a susținut că instanța a respins cererile sale de ajutor public judiciar întemeiate pe Legea nr. 361/2022 și O.U.G. nr. 51/2008, socotindu-le neconforme, fără însă a-i comunica elementele pe care trebuie să le completeze sau actele pe care trebuie să le depună în susținerea lor și fără a face vreo verificare care să-i permită respingerea lor. Prin urmare, a apreciat că, prin încheierea recurată, judecătorul i-a respins cererile de amânare a judecății cauzei și de acordare a ajutorului public judiciar și apoi a suspendat ilegal cauza.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Baroul Prahova și Uniunea Națională a Barourilor din România au formulat concluzii scrise prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere faptul că dosarul a fost repus pe rol, precum și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Totodată, au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 30 septembrie 2024, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes, invocată de către intimații-pârâți, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 458 C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, în condițiile legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane". Ca și condiție de exercitare a oricărei forme de manifestare a acțiunii civile, art. 33 C. proc. civ. prevede că "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara". Deși nedefinit în mod formal de C. proc. civ., totuși, din interpretarea dispozițiilor acestuia, doctrina relevantă de drept procesual civil și jurisprudența constantă în materie înțeleg interesul ca fiind acel folos practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia. Condiția interesului de a fi determinat implică existența unui folos practic concret, apreciabil în speță, iar nu de un interes de principiu. Pentru ca interesul să fie legitim și personal, este necesar ca el să nu vină în conflict cu legea, iar folosul practic să îl vizeze pe cel care recurge la forma procesuală. În sfârșit, interesul este născut și actual atunci când, dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. Pornind de la aceste considerații teoretice, Înalta Curte reține că, prin încheierea din 08 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății, pentru lipsa părților. Din verificările efectuate în dosar se constată că, potrivit referatului întocmit la data de 02 septembrie 2024 de către doamna B., grefier arhivar din cadrul compartimentului arhivă a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, la data de 25 iunie 2024, reclamantul A. a formulat cerere de repunere pe rol, înregistrată la dosarul cauzei, împreună cu o cerere de recuzare a judecătorului C.. Prin încheierea din 27 iunie 2024 a fost admisă cererea de abținere formulată de domnul judecător C., dosarul nr. x/2017 fiind scos de pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal și înregistrat spre competentă soluționare la secția II-a Civilă, sub nr. x/2017**, cu termen de judecată la 11 septembrie 2024, Completul C5 Fond. Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți din cadrul Curții de Apel Constanța, la termenul din 11 septembrie 2024, a procedat la continuarea judecății cauzei, dispunând comunicarea către pârâții Baroul Prahova și Uniunea Națională a Barourilor din România a înscrisurilor depuse de către reclamant, înscrisuri ce vizau: încuviințarea probei cu înscrisuri (cererea de încuviințare a probei cu înscrisuri care nu a fost comunicată); note scrise privind soluționarea pe fond a cererii, precum și prin care s-a invocat excepția nelegalei compuneri a completului și excepția de nelegalitate a actului de repartizare a cauzei și sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu două întrebări în interpretarea tratatului Uniunii Europene. Totodată, s-a acordat termen și față de lipsa de apărare a pârâților, pentru a se lua cunoștință de înscrisuri și pentru a se discuta la termenul viitor excepțiile și incidentele procedurale invocate. Ulterior, ca urmare a incidentelor procedurale (cereri de abțineri formulate și admise), la data de 23 octombrie 2024 a fost dispusă trimiterea dosarului spre competentă soluționare secției I Civilă a Curții de Apel Constanța, acesta fiind înregistrat sub nr. x/2017***. Prin încheierea din 23 octombrie 2024 cauza a fost amânată la data de 22 ianuarie 2025, cu citarea părților, fiind prorogată discutarea pertinenței, concludenței și utilității probelor propuse de către reclamantul A., precum și a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată tot de către reclamantul A.. În ipoteza dispunerii măsurii suspendării judecății, recursul se poate declara, potrivit dispozițiilor art. 414 din C. proc. civ., pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecății, interesul fiind acela de a obține reluarea și continuarea judecății. În cauză, se constată că recurentul-reclamant nu justifică un interes actual în susținerea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2024, prin care s-a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., din moment ce judecata a fost reluată de către prima instanță încă de la termenul din 11 septembrie 2024, astfel cum a rezultat în urma verificărilor efectuate prin intermediul aplicației Ecris. Prin urmare, scopul demersului judiciar al recurentului – reclamant nu mai poate fi atins, iar o eventuală soluția de admitere a recursului ar fi lipsită de eficacitate juridică. Față de soluția ce se preconizează, instanța de control judiciar nu va mai analiza criticile recurentului –reclamant referitoare la nelegalitatea încheierii recurate, acestea devenind fără relevanță juridică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 8 februarie 2024 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes. Reținând culpa procesuală în care se află recurentul-reclamant pentru promovarea prezentei căi de atac, în temeiul dispozițiilor art. 494 raportat la art. 452 și 453 C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga la plata către intimații-pârâți a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, constând în onorariu avocațial, dovedit cu înscrisurile depuse la fila x verso recurs.