Decizia nr. 3666/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 137/2020 a Tribunalului Iași

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.10.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. DG 1294/25.07.2019 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, în consecință, includerea în lista cuprinsă în Anexa 38 la Ordinul MS/CNAS nr. 397/836/2018 a canulei traheale Silko Vent II Duo Size 8. Prin sentința nr. 137 din 26 februarie 2020, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 40 din 12 iunie 2020, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de către pârâtul Guvernul României, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Guvernul României. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 40 din 12 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. Intimații-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 5 octombrie 2020 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului dedus judecății în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta A., se constată că sentința atacată a fost comunicată acesteia la data de 23 iunie 2020, iar recursul a fost înaintat, prin email, la data de 10 iulie 2020, astfel cum reiese din dovada atașată la dosarului de recurs. Așadar, în raport cu data comunicării sentinței atacate, respectiv 23 iunie 2020, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 9 iulie 2020, zi lucrătoare (joi). Față de aceste aspecte, se constată că recursul formulat de reclamanta A. a fost declarat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-reclamantă la data de 9 iulie 2020. De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenta-reclamantă, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs. Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportate la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu, și respinge recursul ca fiind tardiv.