ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 617/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.07.2019 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea în parte a Anexei nr. 33 a Ordinului nr. 397/836/2018 al Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a H.G. nr. 140/2018.

Prin sentința civilă nr. 195/CA din 16.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, invocate de pârâți, ca nefondate; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătații și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 195/CA din 16.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că între recurentă, în calitate de unitate sanitară furnizoare de servicii de medicină de recuperare și balneologie, și Casa de Asigurări de Sănătate Constanța, a fost încheiat în data de 27.04.2018, Contractul de furnizare de servicii medicale în asistentă medicală de recuperare medicală și recuperare, medicină fizică și balneologie în sanatorii și preventorii tir. ROS, înregistrat în evidențele Casei Județene de Asigurări de Sănătate Constanța sub nr. x/27.04.2018, a cărui valabilitate viza perioada 01.05.2018 - 31.12.2018, contract în temeiul căruia, părțile au consimțit la furnizarea de servicii medicale specifice pacienților asigurați, în schimbul decontării de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate a contravalorii acestora.

Invocă dispozițiile H.G. nr. 140/2018, art. 1.1 din Anexa 33 din Ordinul nr. 397/36/2018, precum și Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 140/1038 pentru anul 2018, precizând că, în speță, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Constanța a refuzat să deconteze 598 de zile de spitalizare, aferente anului 2018, cu motivarea că pacienții asigurați nu pot beneficia de cele maxim 21 de zile de spitalizare decât dacă acestea sunt consecutive, acordate în temeiul aceluiași bilet de trimitere, respectiv într-un singur episod.

Consideră că acest raționament este vădit discriminatoriu pentru pacienți și încalcă prevederile art. 141 lit. c) din H.G. nr. 140/2018, criticând considerentele instanței de fond în sensul că un asemenea tratament nu este discriminatoriu, ci reprezintă o modalitate în care Statul prin Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate a înțeles să condiționeze decontul serviciilor de medicină de recuperare și balneologie.

Susține că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât potrivit art. 1.1. din Anexa nr. 33, recurenta are obligația de a acorda servicii medicale în baza unui bilet de trimitere, emis de către medicul prescriptor, care trebuie să prevadă expres numai natura serviciilor medicale de care pacientul are nevoie, nu și unitatea spitalicească care să-i furnizeze acele servicii. Deși în temeiul art. 141 lit. h) și j) din H.G. nr. 140/2018, furnizorul de servicii medicale are obligația de a utiliza platforma informatică din asigurările de sănătate pentru a raporta în timp real serviciile medicale acordate pacienților, acesta nu are acces la Sistemul Informatic Unic Integrat, care să îi permită accesul la istoricul medical și terapeutic al pacientului și nici nu are posibilitatea de a refuza acordarea de servicii medicale în baza prevederilor art. 1.1. din Anexa nr. 33, fără a încălca drepturile pacientului asigurat, prevăzute la art. 141 lit. c) din H.G. nr. 140/2018.

Arată că instanța de fond a reținut în considerente că, în măsura implementării unui sistem prin care reclamanta ar putea cunoaște, la momentul cererii de furnizare a serviciilor medicale, faptul că pacientul nu este la primul episod de tratament aferent celor 21 de zile/an, reclamanta ar putea refuza prestarea serviciilor în regim decont către pacient, ceea ce, în opinia sa, conduce la concluzia că, în condițiile în care nu poate cunoaște, la momentul cererii de furnizare a serviciilor medicale, faptul că pacientul nu este la primul episod de tratament, nu poate refuza prestarea acestor servicii.

Pe de altă parte, arată că medicul prescriptor are posibilitatea consultării Sistemul Informatic Unic Integrat cu ocazia emiterii biletului de trimitere, pentru a stabili dacă pacientului i-au fost emise anterior și alte astfel de bilete de trimitere.

Mai arată că posibilitatea ca un pacient să poată dispune de cele 21 de zile de spitalizare/internare fragmentat era posibilă anterior anului 2018.

Întrucât pacientul asigurat are dreptul de a se adresa oricărei unități sanitare care se află în relații contractuale de decontare cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, consideră că instanța de fond a aplicat greșit textele de lege invocate prin cererea de chemare în judecată, interpretarea fiind restrictivă, fără a ține cont de întregul cadrul legislativ.

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția netimbrării recursului și excepția nulității recursului, pentru motivul că argumentele formulate prin cerere nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală, apreciind că prima instanță a dat o corectă dezlegare cauzei în raport cu starea de fapt și normele de drept incidente.

4.2. Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală, având în vedere că instanța de fond în mod corect a constatat că prevederile contestate nu contravin niciunei dispoziții legale, fiind edictate în scopul asigurării unui cadru juridic stabil și sigur, pentru o bună desfășurare a relațiilor contractuale între furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate.

Mai arată că elaborarea dispozițiilor actului normativ a cărui anulare se solicită a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale în materie, atât cu privire la negociere, consultare, cât și cu privire la publicarea anunțului, nefiind încălcat principiul transparenței.

Precizează că episodul de 14-21 de zile de recuperare se referă la servicii medicale de recuperare, medicină fizică și balneologie acordate în sanatorii balneare, asigurații putând beneficia de servicii de recuperare medicală atât în spitale/secții de recuperare, precum și în alte santorii decât cele balneare, cât și în regim ambulatoriu.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea în parte a Anexei nr. 33 a Ordinului nr. 397/836/2018 al Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a H.G. nr. 140/2018, respectiv a art. 1.1. din această anexă, ce prevede că:

"Serviciile de medicină de recuperare și balneologie pot fi acordate pe o perioadă maximă de 21 de zile anual, pentru fiecare asigurat, într-un singur episod, care cuprinde minim patru proceduri/zi pentru minim 5 zile/săptămână".

Singura critică concretă ce vizează considerentele sentinței recurate se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de tot cadrul legislativ invocat de reclamantă, menționând un singur articol.

Critica este nefondată, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a arătat în concret ce anume nu a analizat prima instanță și ce înțelege prin sintagma tot cadrul legislativ.

La solicitarea instanței de recurs, reprezentantul recurentei - reclamante a precizat că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 1.1 din Anexa nr. 33, critică dezvoltată în pagina 2 a motivelor de recurs, precum și dispozițiile art. 141 din H.G. nr. 140/2018.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă susține că aspectul reținut de către prima instanță în sensul că pacienții asigurați nu pot beneficia de cele maxim 21 de zile de spitalizare decât dacă acestea sunt consecutive, acordate în temeiul aceluiași bilet de trimitere și într-un singur episod, încalcă prevederile art. 141 lit. c) din H.G. nr. 140/2018.

Potrivit art. 141 lit. c) din H.G. nr. 140/2018, invocat prin cererea de recurs:

"În relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au următoarele obligații: (...)

c) să respecte dreptul la libera alegere de către asigurat a medicului și a furnizorului și să asigure acordarea serviciilor medicale din pachetul de bază asiguraților fără nicio discriminare".

De asemenea, potrivit art. 1.1 din Anexa 33 a Ordinului nr. 397/836/2018 din 27 martie 2018, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018 - 2019, serviciile de medicină de recuperare și balneologie se acordă pentru o durată maximă 14 - 21 zile/an/asigurat, acordate într-un singur episod care cuprinde minim 4 proceduri/zi pentru minim 5 zile/săptămână.

În preambulul Ordinului comun nr. 397/836/2018 din 27 martie 2018 al Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate s-a menționat că la emiterea acestuia s-a ținut cont de Referatul de aprobare nr. S.P. 2.827 din 27 martie 2018 al Ministerului Sănătății și nr. D.G. 1.087 din 27 martie 2018 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ordinul fiind emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018 - 2019.

Din interpretarea coroborată a textelor de lege de mai sus, contrar celor susținute de către recurenta-reclamantă, nu reiese că cele două texte, respectiv art. 1.1 din Anexa nr. 33 a Ordinului nr. 397/836/2018 din 27 martie 2018 și art. 141 lit. c) din H.G. nr. 140/2018, ar fi contradictorii, întrucât, în concret, 141 lit. c) din H.G. nr. 140/2018 vizează respectarea dreptului la libera alegere de către asigurat a medicului și a furnizorului de servicii medicale, iar art. 1.1 din Anexa nr. 33 a Ordinului nr. 397/836/2018 se referă la numărul de zile de servicii de medicină de recuperare și balneologie ce se acordă, precum și modalitatea în care acestea se acordă, respectiv într-un singur episod care cuprinde minim 4 proceduri/zi pentru minim 5 zile/săptămână, fiind stipulat în acest din urmă articol că serviciile medicale se acordă și pentru durate mai mici de 14 zile.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că dispozițiile criticate din Ordinul nr. 397/836/2018 al Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a H.G. nr. 140/2018 sunt cele care stabilesc că serviciile de medicină recuperare și balneologie pot fi acordate pe o durată de maxim 21 de zile anual, pentru fiecare asigurat, într-un singur episod, care cuprinde minim patru proceduri pe zi pentru minim 5 zile pe săptămână.

Prin urmare, întrucât în cauză nu au fost identificate împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, legalitatea soluției pronunțate de prima instanță urmează a fi confirmată de către instanța de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 195/CA din 16.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 195/CA din 16.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 februarie 2022.