ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3649/2021

Circumstanțele cauzei 1.1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 345/CA din 09.06.2020, Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A., invocată de pârâții Primarul Municipiului Salonta și Secretarul Municipiului Salonta, și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Salonta - prin Primar, Agenția Națională A Funcționarilor Publici, Instituția Prefectului Județului Bihor, Sindicatul Salariaților Din Cadrul Primăriei Municipiului Salonta, Primarul Municipiului Salonta și Secretarul Municipiului Salonta, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a obligat reclamanta să plătească pârâtului Municipiul Salonta, cheltuieli de judecată în sumă totală de 4.380 RON, reprezentând onorarii avocațiale. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă A.. 1.

Cererea de recuzare La termenul de judecată din 16 octombrie 2019, recurenta-reclamantă A., a formulat oral o cerere de recuzare a doamnei judecător B., membră a completului de judecată R4CAF, arătând că doamna judecător a fost președintele completului de judecată care, la recursul formulat în dosarul nr. x/2019 și trimis spre rejudecare, a pus în discuție instanței de fond să analizeze calitatea sa procesuală activă, dându-se mai mult decât s-a cerut. În drept, a invocat prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. 1.

Soluția pronunțată de instanță asupra cererii de recuzare Prin încheierea din 5 noiembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., membră a completului de judecată R2CAF, formulată de recurenta-reclamantă A., cu privire la soluționarea recursului care face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea. 1.

Recursul declarat împotriva acestei încheieri Împotriva încheierii din 5 noiembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurenta-reclamantă, solicitând: - verificarea legalității compunerii completului de judecată învestit cu soluționarea dosar x/2019-R și, implicit, verificarea existenței sau nu a stării de incompatibilitate absolută a judecătoarei B., dată fiind calitatea de membru, chiar Președinte a Completului de judecată, învestit cu soluționarea atât a dosarului nr. x/2019, cât și a dosarului disjuns din acesta (dosar x/2019), precum și a dosarului asociat acestuia (dosar x/2020), având aplicabilitate prevederile atât a art. 41 alin. (1), cât și a art. 42 pct. 13 din C. proc. civ. - examinarea, în condițiile legii, a conformității încheierii atacate cu regulile de drept aplicabile, inclusiv sub aspectul pretinderii achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 100 RON, cu atât mai mult cu cât obiectul dosar x/2019 este incident jurisdicției muncii privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, fără a face abstracție și de faptul că în prezenta speța sunt incidente chiar și prevederile art. 41 din C. proc. civ., precum și verificarea legalității și temeiniciei unei astfel de încheieri adoptate în "Cameră de Consiliu", la data de 05.11.2020, în dosar nr. x/2019; - examinarea, în condițiile legii, a conformității Deciziei Curții de Apel Oradea nr. 940/CA/16.12.2020 cu regulile de drept aplicabile și, implicit, verificarea legalității și temeiniciei unei astfel de Decizii, cu atât mai mult cu cât dacă prin Decizia nr. 940/CA/2020 adoptată în dosar x/2019 se consideră, pe bună dreptate, că are calitate procesuală activă, pe când în dosarul disjuns din acesta (dosar x/2019), Completul de judecată coordonat de aceeași judecătoare, B., invocă, tocmai din oficiu în calea de recurs excepția lipsei calității sale procesuale active; - admiterea prezentului recurs, desființarea încheierii adoptate de Curtea de Apel Oradea în "Cameră de Consiliu", la data de 05.11.2020 în dosarul nr. x/2019 - R și, implicit, admiterea cererii de recuzare formulată în dosarul nr. x/2019 - R, formulată la data de 16.10.2020 și completată la data de 21.10.2020, împotriva judecătoarei B.; - dispunerea restituirii sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON pretinsă de instanța de judecată ca urmare a cererii de recuzare ce face obiectul prezentei discuții. Recurenta a susținut, în esență, că în mod nelegal a fost respinsă cererea de recuzare, fără a se fi reținut că doamna judecător B. a dezbătut de trei ori asupra aceleiași chestiuni de importanța majoră în soluționarea dosarului nr. x/2019 excepția lipsei calității procesuale active, soluțiile adoptate confirmând existența unei atitudini de inconsecvență juridică și de nerespectare a principiilor elementare de drept procesual. De asemenea, doamna judecător B. a fost incompatibilă de a judeca dosar x/2019 și datorită faptului că își exprimase deja părerea cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale active, completul de judecată pe care l-a prezidat, în faza de recurs (dosar x/2019), punând din oficiu spre dezbatere o astfel de excepție, existând, de altfel, și alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli serioase cu privire la imparțialitatea sa, cu atât mai mult cu cât aceasta nu s-a conformat de bună-voie obligației legale de a se abține nici de la judecarea recursului formulat în dosar nr. x/2018 și nici de la judecarea "contestației în anulare" ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 1.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Municipiul Salonta, Primarul Municipiului Salonta și Secretarul Municipiului Salonta au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cererea de recurs prin prisma criticilor dezvoltate de recurentă, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele în continuare prezentate. Cu titlu prealabil, se cuvine a fi menționat faptul că, în analiza prezentului recurs, instanța are în vedere jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 558/2014), în care, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitor la imparțialitatea judecătorului, s-au reținut următoarele: "19. Curtea reține că, în jurisprudența sa, […], reiterând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că imparțialitatea magistratului, ca și garanție a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, și un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). De asemenea, Curtea a reținut că imparțialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparțialității constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunțată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47). 20. Analizând art. 124 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că judecătorii se bucură de prezumția constituțională de imparțialitate, aceasta fiind atașată statutului lor profesional. Această prezumție poate fi, însă, răsturnată, în mod individual, cu privire la fiecare judecător în parte, în condițiile în care se demonstrează lipsa imparțialității subiective sau obiective a judecătorului." Totodată, potrivit art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege". În jurisprudența Comisiei sau a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a arătat că existența imparțialității în sensul art. 6 par. 1 din Convenție trebuie determinată conform unui test subiectiv, pe baza convingerilor personale ale judecătorului cauzei, dar și conform unui test obiectiv, vizând să stabilească dacă un judecător a oferit suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă în aceasta privință (cauza Hauschildt c. Danemarcei, hotărârea din 24 mai 1989). Urmând demersul obiectiv, instanța reiterează că exigența imparțialității în sensul art. 6 par. 1 din Convenție presupune ca încrederea pe care judecătorul trebuie să o inspire părților și publicului este esențială și decisivă, important fiind ca îndoielile privitoare la imparțialitate să poată fi justificate în mod rezonabil. Imparțialitatea subiectivă presupune că niciun membru al instanței nu trebuie să aibă vreo prejudecată sau predilecție. Judecătorul nu trebuie să aibă niciun motiv de a favoriza sau a defavoriza vreo parte. Demersul subiectiv de a determina imparțialitatea judecătorului ar însemna, deci, a determina convingerea personală a judecătorului pe parcursul judecății și în modul de soluționare a unei cauze concrete. Imparțialitatea subiectivă pune în discuție așadar "forul interior" al judecătorului. Ambele criterii trebuie să convingă un observator exterior și obiectiv că imparțialitatea judecătorului cauzei nu ar putea fi afectată, iar posibilitatea de a formula cerere de abținere reprezintă un remediu legal pentru astfel de situații, pe lângă cele asigurate părții interesate (recuzarea sau cererea de strămutare). Cererea de recuzare formulată de recurenta-reclamantă în cadrul soluționării cererii de recurs împotriva sentinței nr. 345/CA din 09.06.2020 a Tribunalului Bihor a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu mai poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare. Fundamentul instituțiilor prevăzute de dispozițiile art. 41-44 C. proc. civ., incompatibilitatea, abținerea și recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecată cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii. În cauză, Înalta Curte, analizând susținerile formulate în cadrul cererii de recuzare, reluate și prin cererea de recurs, având în vedere și celelalte aspecte invocate de recurentă, apreciază că în mod legal a fost respinsă cererea de recuzare, completul învestit cu soluționarea acesteia reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., împrejurarea că doamna judecător a fost președintele completului de judecată care, la recursul formulat în dosarul nr. x/2019 și trimis spre rejudecare, a pus în discuție instanței de fond să analizeze calitatea sa procesuală activă, dându-se în opinia recurentei mai mult decât s-a cerut, nefiind de natură a conduce la existența acestui caz de incompatibilitate. De asemenea, punerea în dezbaterea părților, din oficiu, a excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, nu îl face pe judecător incompatibil. În consecință, neexistând motive de casare a încheierii din 5 noiembrie 2020 de respingere a cererii de recuzare, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat. În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1300 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimatul - pârât Primarul Municipiului Salonta.