ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 865/2022

Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 436/CA din 31.07.2020, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta A., în contradictoriu cu intimații Instituția Prefectului Județului Bihor, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Sindicatul Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului Salonta și Municipiul Salonta, prin Primar, împotriva sentinței nr. 18 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totul. A obligat partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta A. solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 436/CA/2020 - R, reanalizarea recursului și, pe cale de consecință, casarea sentinței nr. 18/CA/2020, pronunțată de Tribunalul Bihor.

Soluția primei instanțe Prin încheierea din data de 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B.. Prin încheierea din data de 27 mai 2021, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare a domnului judecător C.. Prin decizia nr. 441/28.05.2021, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 436/CA din 31.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019.

Cererea de recurs Împotriva încheierilor din data de 19 aprilie 2021 și 27 mai 2021 ale Curții de Apel Oradea, a declarat recurs revizuenta A., întemeiat pe dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a solicitat verificarea legalității compunerii completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2021 și, implicit, verificarea existenței stării de incompatibilitate absolută a judecătoarei B., dată fiindu-i calitatea de membru, chiar președinte al completului de judecată, învestit cu soluționarea atât a dosarului nr. x/2019 cât și a dosarului disjuns din acesta(dosar nr. x/2019), precum și a dosarelor asociate acestuia dosar x/2020 și, respectiv, dosar x/2021, având aplicabilitate prevederile atât a art. 41 alin. (1) cât și a art. 42 pct. 13 C. proc. civ. De asemenea, a solicitat examinarea, în condițiile legii, a conformității încheierilor atacate cu regulile de drept aplicabile, inclusiv, sub aspectul pretinderii achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 100 RON în cazul recuzării judecătorului C.. Recurenta a arătat că judecătoarea B. a reușit, contrar prevederilor legale, să dezbată de trei ori asupra aceleiași chestiuni de importanță majoră în soluționarea dosarului nr. x/2019, respectiv excepția lipsei calității procesuale active. Recurenta a considerat că numai prin admiterea cererii de recuzare se va asigura convingerea că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active are ca temei doar legea.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Municipiul Salonta a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata - pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția nulității recursului cu motivarea că aspectele de nelegalitate invocate de recurentă conțin critici care nu vizează considerentele încheierilor recurate.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin concluziile scrise de către intimata - pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, reținând că din cuprinsul memoriului de recurs reiese că partea a formulat critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă și de apărările formulate de intimații - pârâți, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed: Prin decizia nr. 436/CA din 31.07.2020, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta A., în contradictoriu cu intimații Instituția Prefectului Județului Bihor, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Sindicatul Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului Salonta și Municipiul Salonta, prin Primar, împotriva sentinței nr. 18 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totul. A obligat partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta A. solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 436/CA/2020 - R, reanalizarea recursului și, pe cale de consecință, casarea sentinței nr. 18/CA/2020, pronunțată de Tribunalul Bihor. În cadrul soluționării cererii de revizuire, recurenta a formulat cereri de recuzare a judecătorilor B. și C.. Prin încheierile din data de 19 aprilie 2021 și 27 mai 2021, Curtea de Apel Oradea a respins cererile de recuzare cu motivarea că cei doi judecători nu au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită. Recurenta a declarat recurs împotriva celor două încheieri, susținând că au fost aplicate eronat dispozițiile art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) pct. 13) din C. proc. civ. Potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre, prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs". Înalta Curte constată că membrii completului de judecată au pronunțat, în primul ciclu procesual, decizia civilă nr. 940/16.12.2020. Prin această decizie a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 345/09.06.2020 a Tribunalului Bihor, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de trimitere, în rejudecare avea obligația să stabilească cadrul procesual, să administreze orice probe utile soluționării cauzei pentru lămurirea în concret a stării de fapt și de drept, să analizeze susținerile părților, răspunzând motivat argumentelor esențiale ale acestora, urmând să se pronunțe în limitele investirii. În speța de față, se pune problema dacă judecătorii care au soluționat recursul în primul ciclu procesual, mai pot judeca revizuirea formulată împotriva deciziei prin care a fost soluționat recursul în al doilea ciclu procesual. Înalta Curte reține că rațiunea de a fi a art. 41 alin. (1) C. proc. civ. anterior citat este aceea de a preveni situația în care unul și același judecător s-ar pronunța de două ori asupra aceleiași chestiuni de importanță majoră în economia procesului. În opinia instanței supreme, având în vedere sintagma "o hotărâre prin care s-a soluționat cauza" din cuprinsul textului de lege anterior citat, judecătorul nu devine de plano incompatibil în căile extraordinare de atac de retractare formulate în al doilea ciclu procesual, la analiza stării de incompatibilitate urmând a se avea în vedere ceea ce a soluționat judecătorul(în primul ciclu procesual) și ceea ce va soluționa același judecător în calea extraordinară de atac formulată în următorul ciclu procesual. Prin urmare, incompatibilitatea urmează a se evalua în raport de repunerea ori nu în discuție a problemei de drept soluționate anterior de către același judecător. În cauză, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 436/31.07.2020 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., recurenta invocând ca motiv al revizuirii publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 737/08.10.2020. Curtea de Apel, analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, prin decizia nr. 414/28.05.2021, a respins ca inadmisibilă revizuirea formulată împotriva deciziei nr. 436/31.07.2020. Prin urmare, membrii completului de judecată, care au pronunțat decizia civilă nr. 414/28.05.2021 a Curții de Apel Oradea nu au cercetat aspectele pentru care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei prin decizia civilă 940/16.12.2020 a Curții de Apel Oradea. Pe cale de consecință, în mod corect, s-a apreciat de către instanța învestită cu soluționarea cererilor de recuzare că, în speță, nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. Un alt motiv de incompatibilitate invocat de recurentă este cel prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., ce prevede că judecătorul este, de asemenea, incompatibil să judece cauza "atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa". Instanța de control judiciar constată că acest motiv de incompatibilitate nu a fost invocat prin cererile de recuzare formulate în fața instanței de fond și nu a fost avut în vedere la soluționarea cererilor de recuzare, motiv pentru care nu va fi analizat de instanța de recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta - reclamantă A. la plata către intimatul - pârât Municipiul Salonta a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, astfel cum a fost dovedit cu înscrisurile de la dosarul instanței de recurs.