ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3639/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația împotriva Ordinului nr. 546/C/04.01.2019 emis de Ministerul Justiției, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat anularea în parte a acestui ordin și obligarea la emiterea unui nou ordin de încadrare cu luarea în considerare a unei indemnizații brute lunare în raport de vechimea efectivă în funcție, emiterea unui ordin de încadrare în funcția de asistent judiciar corespunzător unei vechimi efective în funcție de peste 18 ani, cu coeficientul corespunzător unei vechimi în funcție de 15-20 ani, gradația 4 și indemnizația corespunzătoare acestei vechimi, precum și în raport de sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică, de confidențialitate, de condiții vătămătoare și periculoase (toxicitate) cuvenite, față de nivelul maxim aflat în plată în cadrul autorității judecătorești pentru aceeași funcție/grad/treaptă cu cei care beneficiază de un nivel de salarizare superior, precum și la plata diferențelor drepturilor salariale rezultate până la zi.

Prin sentința civilă nr. 413 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției pe capătul accesoriu de cerere prin care se solicită plata diferențelor salariale și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere pentru acest motiv; a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, recurenta a susținut că soluția pronunțată de prima instanță este greșită în raport cu prevederile art. 20 alin. (1), (2) și (3), art. 21 alin. (1) și (4) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002 și art. 131 din Legea nr. 304/2004.

Referitor la soluția de admitere a excepției inadmisibilității, recurenta a arătat că acțiunea a fost promovata în instanță ulterior emiterii unui răspuns de către Ministerul Justiției, cu respectarea procedurii prealabile, expres prevăzută de lege.

Invocând dispozițiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, a susținut că interpretarea restrictivă dată de instanța de fond asupra acestui text legal în sensul că în instanță se poate ataca doar hotărârea organului de conducere al Ministerului Justiției prin care a fost soluționată contestația (indiferent de denumirea dată acesteia de organul emitent) nu poate fi considerată ca pertinentă, întrucât finalitatea acțiunii este aceea a anulării Ordinului emis de pârât, act care produce efecte juridice de sine stătător, și nu a hotărârii/răspunsului emis de pârât care nu produce efecte juridice fără ca Ministerul Justiției să anuleze ordinul contestat și să emită un alt ordin de salarizare

În acest context, instanța trebuie să se pronunțe asupra legalității ordinului emis de Ministerul Justiției, și nu asupra actului prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva acestui ordin.

Interpretarea actelor normative se face nu doar în litera lor ci și a spiritului acestora, or, în atare situație, trebuie să se țină cont de finalitatea demersului prevăzut de actul normativ, respectiv, anularea parțială a ordinului de salarizare.

A mai arătat recurenta că prin admiterea excepției de inadmisibilitate în sensul celor reținute de către instanța de fond s-ar pune semnul egal între cei care au respectat procedura prealabilă și cei care nu au respectat această procedură, situație care ar duce la inechități între cele două categorii pentru care s-ar respinge acțiunile ca inadmisibile.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 22 septembrie 2020, intimatul - pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, a se casa sentința recurată și a se trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, pe calea acțiunii în contencios administrativ deduse judecății, reclamanta a solicitat, în principal, anularea în parte a Ordinului nr. 546/C/4.01.2019 emis de pârât și obligarea acestuia la emiterea unui nou ordin de încadrare, precum și plata diferențelor salariale.

Instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, în esență, reținând că reclamanta nu a atacat cu respectarea legii hotărârea organului de conducere al Ministerului Justiției prin care a fost soluționată contestația, ci direct ordinul emis de Ministerul Justiției prin care i se stabilesc acesteia drepturile salariale.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, "Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București".

Din înscrisul aflat la dosarul de fond, rezultă că reclamanta în calitate de asistent judiciar la Tribunalul București a formulat contestații împotriva Ordinelor Ministerului Justiției nr. 5257/C/14.12.2018 și nr. 546/C/05.02.2019, contestații înregistrate la Ministerul Justiției sub nr. x/2019 și nr. y/2019.

De asemenea, instanța de recurs constată că reclamanta a depus odată cu acțiunea răspunsul Ministerului Justiției nr. 2/12331/20244/2019/24.04.2019 la cele două contestații formulate.

Mai mult, din motivarea în fapt a cererii, reiese foarte clar că se contestă cuantumul drepturilor salariale stabilite, aspect menținut prin răspunsul pârâtului indicat mai sus.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că admiterea excepției inadmisibilității acțiunii constituie o dovadă de formalism excesiv, în condițiile în care reiese clar că se contestă și cele reținute în hotărârea Ministerului Justiției (indiferent de denumirea dată acesteia de organul emitent), pronunțată în soluționarea contestației administrative împotriva ordinului atacat în litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea judecării pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinței civile nr. 413 din 15 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - BR