ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 544/04.10.2017, pct. 3, 5, 6 și 7, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 4333 din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate și a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii CSM nr. 621/2006, ca fiind inadmisibilă; a admis în parte cererea formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a dispus anularea punctelor 5, 6 și 7 din Hotărârea nr. 544/04.10.2017 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva sentinței civile nr. 4333 din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au declarat recurs, ambii recurenți invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

De asemenea, împotriva acestei sentințe, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă A. a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta arată următoarele:

Din considerentele sentinței atacate nu rezultă motivele pentru care a fost înlăturată reținerea de către CNCD a discriminării, lipsind analiza condițiilor de discriminare și încadrarea în drept a acestora. Din considerente, nu se poate determina dacă instanța de fond a aplicat concret sau nu O.G. nr. 137/2000 în cauză, cu privire la fapta reclamată de restrângere a exercitării în condiții de egalitate a dreptului de promovare profesională.

Totodată, prima instanță a luat în considerare parcurgerea pașilor prevăzuți în Regulamentul de organizare al concursului prevăzut în HCSM 621/2006 și nu a analizat conduita concretă a CSM la organizarea concursului, în raport de necesitatea de respectare a condițiilor prevăzute de O.G. nr. 137/2000, act normative superior Regulamentului.

Se arată că prima instanță nu a analizat discriminarea produsă prin aplicarea în concret a procedurii de concurs, respectiv a Regulamentului de organizare a concursului adoptat prin HCSM nr. 621/2006.

Iar instanța de fond, în opinia recurentei-pârâte nu a analizat îndeplinirea condițiilor cumulative privind existența unui tratament discriminatoriu având ca obiect sistemul de notare și de punctaj al candidaților pe diferite materii, în urma soluționării contestațiilor.

Legat de acest motiv de casare, recurenta-pârâtă arată că prima instanță aduce argumente străine de natura cauzei, respectiv se referă la condițiile egale de participare la concurs, iar obiectul contestării față de care s-a invocat discriminarea îl reprezenta natura diferențiată în funcție de materiile de concurs.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinde două aspecte de nelegalitate.

Primul vizând interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 în ceea ce privește condițiile legale de apreciere a unei fapte ca fiind discriminare.

Se arată că prima instanță nu a analizat condițiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000 în raport de aplicarea în concret a Regulamentului de concurs aprobat prin HCSM nr. 621/2006, respectiv de natura diferențiată a condițiilor în raport de disciplinele diferite de concurs pentru ocuparea acelorași posturi.

Al doilea aspect de nelegalitate privește calificarea greșită a HCSM nr. 621/2006 ca fiind un act administrativ cu caracter individual și refuzul aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate invocate cu privire la acest act.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate și soluționarea acestei excepții cu privire la Hotărârea CSM nr. 621/2006 și pe fond respingerea în tot a acțiunii formulate de reclamantul CSM.

Recursul declarat de recurentul-pârât CNCD este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000 în raport de soluția de admitere în parte a acțiunii și de anulare în parte pct. 5,6 și 7 a Hotărârii CNCD nr. 544/4 octombrie 2017.

Se arată că prima instanță fără a se aplica asupra tuturor aspectelor cauzei în raport de dispozițiile art. 22 alin. 2 C. proc. civ. nu a analizat efectele aplicării dispozițiilor art. 20 alin. 4 din Hotărârea CSM nr. 621/2006 prin care candidații pot face contestații la bareme.

Astfel, baremele de evaluare și notare finale sunt exclusiv cele stabilite în urma contestațiilor. ele sunt cele care practic departajează candidații la examenul de promovare în funcții de execuție pe loc în cadrul instanțelor judecătorești respectiv al parchetelor din pata de 29.03.2015.

Or, astfel cum în mod corect a reținut C.N.C.D., în urma contestațiilor, mai multe întrebări au fost anulate la mai multe materii, astfel că sistemul de notare a devenit diferit pentru candidații la diferite materii dar care candidau pentru ocuparea acelorași posturi, fiind acordate note de pornire diferite în funcție de materie, de la 0 la 1,375 puncte. Această situație având caracter discriminatoriu în baza prevederilor art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul CSM și menținerea ca legală a Hotărârii CNCD nr. 544/2017.

La dosar reclamantul-intimat pe recursurile declarate de pârâți a formulat întâmpinare față de recursurile principale și în baza art. 490 alin. 2 și art. 491 C. proc. civ. a formulat recurs incident solicitând casarea în parte a sentinței în sensul admiterii în tot a acțiunii și anulării în totalitate a acțiunii inclusiv în ceea ce privește pct. 3 din Hotărârea CNCD nr. 544/2017.

Recursul incident este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 și nu a făcut aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 999/7 octombrie 2008 în soluționarea excepției de necompetență materială a pârâtului CNCD ca autoritate de a se pronunța asupra situației de discriminare reclamată de petenta A..

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 997 din 7 octombrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, s-a constatat că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Cu alte cuvinte, instanța de fond a reținut că CNCD a soluționat corect excepția de necompetență materială prin care subscrisul a invocat faptul că CNCD nu avea competența să analizeze petiția formulată de A. întrucât s-ar anula aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, încălcându-se prevederile Deciziei nr. 997/7.10.2008, sus-menționată. Judecătorul fondului a aplicat greșit legea, respectiv decizia Curții Constituționale, care are putere de lege, atunci când a concluzionat că în speță CNCD poate constata existența unor prevederi de lege discriminatorii și își poate exprima opinia cu privire Ia armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative cu principiul nediscriminării.

În ceea ce privește recursurile declarate de recurenții-pârâți prin întâmpinare recurentul-reclamant solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate.

Curtea analizând cele trei recursuri declarate în cauză respectiv recursurile declarate de recurenții-pârâți și recursul incident le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiilor motivelor de casare invocate de pârâți.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă A. este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut, nefiind întemeiate susținerile privind nemotivarea în parte a hotărârii pronunțate și existența unor considerente contradictorii.

Curtea apreciază că prima instanță a motivat în fapt și drept soluția dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

Din cuprinsul hotărârii rezultă faptul că instanța de fond a analizat legalitatea HCSM nr. 621/2006 în raport de dispozițiile O.G. nr. 137/2000 și a înlăturat motivat ca efect al anulării pct. 5, 6 și 7 ale Hotărârii CNCD nr. 544/4 octombrie 2017. În esență prima instanță a înlăturat motivat aspectele de discriminare invocate cu privire la aplicarea în concret sistemului de notare finală rezultat în urma contestațiilor la barem.

În cauză nu poate fi reținută existența unor considerente contradictorii, Curtea apreciind în sensul că motivarea susține în fapt și în drept soluția dispusă iar în cauză este posibilă verificarea legalității acestuia, pe calea recursului declarat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputând fi reținută interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente pe ambele aspecte de nelegalitate invocate.

În ceea ce privește primul aspect de nelegalitate Curtea apreciază că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 alin. 1 coroborat u art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000 în sensul că nu au fost anulate punctele 5, 6 și 7 din Hotărârea CNCD nr. 544/2017.

În mod corect au fost analizate aspectele de discriminare reclamate prin raportare în principal la Hotărârea CSM nr. 621/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor față de situația concretă a recurentei-pârâte A. și de discriminarea pretinsă rezultată din sistemul de notare care a devenit discriminatoriu în urma anulării unor întrebări.

În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu există situația de discriminare reclamată, în cauză fiind aplicate unitar pentru toți candidații dispozițiile art. 20 alin. 7 din Regulament care prevedeau acordarea punctajului aferent întrebărilor anulate tuturor candidaților care au susținut proba la disciplina la care au fost anulate acele întrebări.

Procedura aplicată în cazul concursurilor de promovare în funcții de execuție a judecătorilor stabilește foarte clar că punctajul obținut de toți candidații pornește de la nota 0. În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (3) și (5) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, în vigoare la acea dată, "(3) La testul-grilă pentru verificarea cunoștințelor teoretice fiecare răspuns corect primește 0,2 puncte în sistemul de notare de la 0 Ia 10." iar "(5) La testul-grilă pentru verificarea cunoștințelor practice fiecare răspuns corect primește 0,5 puncte în sistemul de notare de la 0 la 10."

Or, se poate observa că recurenta A. s-a aflat în situație identică cu toți candidații care au optat pentru disciplina drept administrativ, pârâtul aplicând întocmai prevederile regulamentare, așa cum s-a arătat anterior.

Prin urmare, văzând dispozițiile regulamentare sus-menționate, în mod corect instanța de fond a menționat că nu se poate reține că sistemul de notare este discriminatoriu cât timp nu ar putea fi considerat astfel prin el însuși, acesta depinzând în totalitate de un eveniment aleatoriu, respectiv de elaborarea greșită a unor subiecte de examen și admiterea contestațiilor la barem.

În cauză nu poate fi reținută susținerea în sensul neanalizării condițiilor existenței unui tratament discriminatoriu prin sistemul de notare finală rezultat ca urmare a soluționării unor contestații la barem și anulării unor întrebări pe diferite materii din concurs.

Aceasta deoarece în cauză nu a existat un tratament diferențiat rezultat din lege sau aplicarea regulamentului Hotărârii CSM nr. 621/2006, care să fie imputabil autorității respectiv CSM, iar existența unei fapte de discriminare nu poate fi generată de o împrejurare ulterioară neprevăzută, cum este anularea unor întrebări la diferite materii de concurs. În consecință, nu se puteau analiza condițiile existenței unei fapte de discriminare în situația anulării unor întrebări deoarece lipsește situația premisă - nu a fost aplicat un tratament diferențiat de CSM cu ocazia organizării concursului din martie 2015, intimatul CSM a respectat, față de toții candidații procedura prevăzută în Regulament.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii CSM nr. 621/2006, se invocă faptul că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul că pot forma obiect al excepției de nelegalitate numai actele administrative cu caracter individual.

În cauză invocarea excepției de nelegalitate a fost apreciată corect ca inadmisibilă și respinsă ca atare. Aceasta deoarece prima instanță a calificat corect Hotărârea CSM nr. 621/2006, în raport de dispozițiile art. 106 lit. f) din Legea nr. 303/2004 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ.

Potrivit acestor dispoziții legale, "Art. 106 - Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I:

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor;"

În jurisprudența instanței supreme, legalitatea regulamentelor emise de către Consiliu a fost analizată în considerarea naturii acestora de acte administrative cu caracter normativ. potrivit definiției date de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a constatat că regulamentul sus-menționat are caracter normativ, adică are putere de lege, instanțele judecătorești fiind singurele în măsură să constate nelegalitatea acestuia, prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, potrivit Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pe cale de consecință, în ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată, în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, text legal care impune ca obiectul excepției să vizeze exclusiv actele administrative individuale.

Recursul declarat de recurentul-pârât CNCD nu este fondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Prima instanță în mod corect a analizat situația de discriminare constatată administrativ de autoritatea competentă prin verificarea aplicării dispozițiilor art. 20 alin. 7 din regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 621/2006 și a concluzionat în sensul că nu a existat o faptă de discriminare deoarece pentru toți candidații la proba la disciplina la care au fost anulate unele întrebări au fost acordate punctajele întrebărilor anulate.

S-a concluzionat corect în sensul că examenul de promovare din martie 2015 s-a organizat în condiții de legalitate pentru toți candidații.

În ceea ce privește aprecierea discriminării în raport de sistemul de notare, respectiv de aplicarea notării în urma soluționării contestațiilor la barem și a stabilirii baremului final, Curtea apreciază ca fiind legală statuarea primei instanțe, care nu a reținut acest aspect ca fiind discriminatoriu.

Instanța de fond a statuat corect că existența unei fapte de discriminare nu poate fi generată de o împrejurare ulterioară fortuită, cum este anularea unor întrebări la diverse materii de concurs. În sprijinul aceleiași idei, instanța de fond argumentează corect că " în măsura în care nicio întrebare nu ar fi fost greșit formulată sau același număr de întrebări ar fi fost formulate greșit la toate materiile, sistemul de notare nu ar fi suferit nicio modificare sau nu ar fi fost creată nicio diferență între candidați."

Prin urmare, nu puteau fi analizate condițiile existenței unei fapte de discriminare, așa cum se deduc acestea din definiția dată de lege acestei noțiuni, câtă vreme s-a constatat că nu poate exista un tratament diferențiat aplicat de pârât cu ocazia organizării concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor, pe baza unor criterii de discriminare, în situația anulării unor întrebări.

Recursul incident formulat de recurentul-reclamant CSM este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., sentința atacată fiind dată în ceea ce privește menținerea pct. 3 din hotărârea contestată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 și cu respectarea Deciziei Curții Constituționale nr. 997/2008.

În această decizie, instanța de contencios-constituțional constată că dispozițiile art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă CNCD competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu precădere cuprinse în acte normative.

Curtea apreciază ca legală soluția dispusă de instanța de fond, care a apreciat că intimatul CNCD avea competența să analizeze petiția formulată de pârâta-petentă A., judecător, prin care se reclama o situație de discriminare cu privire la concursul de promovare pe loc al judecătorilor din martie 2015 și a menținut pct. 3 din hotărârea contestată nr. 544/2017.

Curtea apreciază că autoritatea pârâtă avea competența de a analiza situația de discriminare reclamată care viza aplicarea pretins discriminatorie a sistemului de notare, cu punctaj diferit de pornire pentru candidați, în funcție de specialitate.

Autoritatea avea competența de analiză în cauză nefiind încălcate dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 997/2008.

Aceasta deoarece CNCD a verificat în concret la speță situația reclamată de petentă în raport de dispozițiile O.G. nr. 137/2000 neputându-se reține că ar fi încălcat decizia Curții Constituționale în sensul că prin constatarea situației de discriminare ar fi anulată aplicarea unor acte normative cu putere de lege în cauză Hotărârea CSM nr. 621/2006.

Curtea apreciază că în mod legal a menținut prin sentința atacată pct. 3 din Hotărârea CNCD nr. 544/2017, iar constatarea situației de discriminare a fost verificată pe fond și infirmată de instanță prin sentința atacată și confirmată ca legală prin considerentele expuse mai sus care privesc recursurile declarate de recurenții-pârâți.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți, respectiv recursurile declarate de recurenții-pârâți A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și recursul incident declarat de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și recursul incident declarat de recurentul-reclamant Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 4333 din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - BR