ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2022

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 08.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Curtea De Conturi a României a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, modificarea în parte a Hotărârii nr. 457/19.11.2018 emisă de pârât, în sensul anulării sancțiunii avertismentului aplicată reclamantei. La termenul de judecată din data de 13.05.2019, instanța a dispus, în temeiul art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a persoanei care a formulat sesizarea la CNCD, A..

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 338 din 1 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Curtea De Conturi a României, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și intervenienta A., ca neîntemeiată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-intervenientă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. II. Analiza cererii de recurs 1. Motivele de fapt și de drept relevante În motivarea recursului s-a arătat că la pronunțarea hotărârii pe fondul cauzei, instanța de judecată nu a analizat legalitatea Hotărârii CNCD nr. 457/19.11.2018, apreciind că sunt întrunite dispozițiile art. 2 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 137/2000, în raport de art. 97 și 98 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, art. 52 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dând prevalentă Deciziei Curții Constituționale nr. 387/05.06.2018, în ceea ce privește interpretarea sintagmei "condiții de vârstă standard», din cuprinsul art,56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003, cu încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituția României, revizuită, pentru următoarele considerente: 1. Prin Hotărârea nr. 457/19.11.2018, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a sancționat cu avertisment Curtea de Conturi, când în fapt discriminarea a fost generată de legiuitor prin prevederile legale care instituiau dreptul la pensie și vârsta de pensionare, prin emiterea Ordinului nr. 3404/04.05.2018, în baza prevederilor actelor normative în vigoare, obligație ce îi revenea în mod expres angajatorului odată cu îndeplinirea condițiilor de pensionare. La data de 04.05.2018, prin Ordinul nr. .3404 emis de președintele Curții de Conturi a României, s-a stabilit că, începând cu data de 30.05.2018, doamnei A. îi încetează de drept raportul de serviciu, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Ca atare, Ordinul nr. 3404/2018 a fost motivat, în drept, prin invocarea prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, precum și prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice - Anexa

Pentru ca un act să fie legal, acesta trebuie să fie emis în conformitate cu legea aplicabilă. în cazul de față, Ordinul nr. 3404/2018 îndeplinește condițiile unui act administrativ individual, respectiv este emis în baza și in aplicarea actelor normative aplicabile, se adresează unui subiect determinat, dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații. În ceea ce privește efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 389 din data de 05.06.2018, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, "deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României: De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Prin Decizia nr. 387/05.06.2018 a CCR, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 642 din 24 iulie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, însă, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, de. la data publicării fiind general obligatorii (erga omnes) și au putere numai pentru viitor. Efectul ex nune al actelor Curții Constituționale constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Decizia nr. 387/05.06.2018 a Curții Constituționale este o decizie interpretativă sau intermediară, denumită în doctrină și decizie cu rezervă de interpretare, având în vedere faptul că, folosind expresia "(...) prevederile sunt constituționale numai in măsura în care (...) ", instanța constituționala a arătat înțelesul constituțional al normei contestate, dispunând că numai acest înțeles poate fi aplicat de instanța judecătorească, orice altă interpretare a normei fiind eo ipso neconstituțională. Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. apreciind că se poate opune în prezentul litigiu lucru anterior judecat, respectiv în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Arad în care s-a analizat legalitatea Ordinului nr. 3404/4.05.2018 emis de reclamanta-recurentă. Or, sentința civilă nr. 720/28.05.2018 a Tribunalului Arad rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 186/13.02.2019 sunt emise ulterior și ca urmare a Deciziei Curții de Conturi nr. 387/5.06.2018. Oricum, intervenirea unei hotărâri judecătorești favorabile nu poate fi în niciun caz argument pentru aprecierea unei situații de discriminare, în caz contrar consecințele, cu posibilitatea generalizării, fiind evidente. Pe de altă parte, instanța de fond precizează faptul că Hotărârea CNCD nr. 457/19.11.2018 a fost emisă ulterior publicării Deciziei Curții de Conturi nr. 387/5.06.2018 în Monitorul Oficial nr. 642/24 iulie 2018 și astfel ar fi fost obligatorie aplicarea ei. Această interpretare este vădit eronată, singurul aspect care ar fi condus la această concluzie ar fi fost dacă Ordinul nr. 404/4.05.2018 al Președintelui Curții de Conturi ar fi fost emis după publicare. În cazul analizat dispozițiile Legii nr. 188/1999 - art. 98 alin. (1) lit. d) erau la data emiterii Ordinului pe deplin aplicabile, intervenirea Deciziei CCR anulând dispoziția. A face din aplicarea legii un motiv de discriminare, este o eroare și încă una flagrantă, nefiind dat în speță nici unul din cauzele prevăzute de art. 2 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 137/2000 pentru constatarea existenței acestui fapt. Tocmai data publicării Deciziei CCR în raport de data Ordinului contestat ar fi trebuit să facă CNCD să înțeleagă simpla realitate a succesiunii temporale. Neprocedându-se astfel, Înalta Curte apreciază că Hotărârea nr. 457/19.11.2018 a CNCD a fost emisă în mod eronat și urmează a fi anulată. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Cum în raport de motivele invocate apar incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 va casa sentința și va admite acțiunea reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE,