ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2017,reclamantele A., B. și C., prin reprezentați legali B. și D., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au formulat contestație împotriva deciziei nr. 11525/23.11.2017, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 11525/23.11.2017 a F.G.A. în sensul admiterii cererii de plată formulate cu privire la următoarele sume reprezentând daune morale: -50.000 RON pentru A.; -24.000 RON pentru B.; -24.000 RON pentru C..

Prin sentința civilă nr. 3652 din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantele B. și C. și a anulat în parte Decizia nr. 11525/23.11.2017 emisă de pârâtul FGA, în ceea ce privește neaprobarea la plată a despăgubirilor suplimentare în valoare de: 300 RON,pentru reclamanta B. și 960 RON pentru C.,reprezentând daune morale.

Totodată, a obligat pârâtul la plata sumelor anterior menționate.

A respins în rest acțiunea formulată de reclamantele A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3652 din data de 18 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs de reclamantele A., B. și C., invocând critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată din oficiu, este întemeiată.

Potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară".

În ceea ce privește excepția procesuală invocată din oficiu, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată și semnată, în numele reclamantelor A., B., C. de către avocatul E., iar la dosar nu a fost depusă și dovada calității de reprezentant (respectiv, împuternicirea avocațială).

Persoana fizică poate fi reprezentată în procesul civil convențional de către avocat, dar și de o altă persoană care nu are această calitate, deci de mandatar neavocat. În cazul mandatului dat unui avocat, acesta se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a recursului, din perspectiva cerinței de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că cererea de recurs a fost formulată și redactată prin avocat, iar la cerere nu s-a alăturat și împuternicirea avocațială dată acestuia, prin citațiile emise la data de 09 aprilie 2021, Înalta Curte a pus în vedere recurentelor-reclamante să depună împuternicirea avocațială dată apărătorului care a redactat și semnat cererea de recurs, sub sancțiunea anulării cererii.

Conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În cauza de față, în aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a pus în vedere părților recurentelor să depună la dosar dovada calității de reprezentant al avocatului care a redactat și semnat cererea de recurs, în condițiile art. 85 alin. (1) C. proc. civ., însă, deși au fost citate cu mențiune în acest sens, potrivit dovezilor de înmânare a citațiilor aflate la dosarul cauzei, acestea nu au înțeles să se conformeze.

Prin urmare, Înalta Curte constată că la dosar nu se găsește dovada puterii de reprezentare a recurenților-reclamanți, urmând a aplica sancțiunea nulității recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, în condițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., la care art. 486 alin. (3) din același cod face trimitere în mod expres.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 82 alin. (1) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentelor - reclamante pentru avocatul care a redactat și semnat cererea de recurs, invocată din oficiu, constatând că este întemeiată, și va anula recursul reclamantelor, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată de instanță din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamantele A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 3652 din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția VIII - a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.

GGC - BR