ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 16766/10.09.2018 emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea în parte a deciziei, precum si obligarea FGA la emiterea unei noi decizii prin care sa se dispună despăgubirea reclamantului cu suma de 47.750 RON, reprezentând diferența dintre suma solicitată cu titlul de daune morale - 80.000 RON si suma acordata concret de FGA cu titlu de daune morale - 32.250 RON.

Prin sentința civilă nr. 1129 din 22 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

S-a anulat parțial decizia nr. 16766/10.09.2018, în ceea ce privește neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 27.750 RON.

A fost obligat pârâtul la plata sumei suplimentare menționate și a cheltuielilor de judecată în valoare de 200 de RON.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților solicitând casarea sentinței atacate și respingerea contestației cu consecința mențienerii deciziei 16766/10.09.2018 emise de pârât.

S-a arătat că instanța de judecata a interpretat greșit legislația aplicabila în speța de fata, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Deși instanța de fond a validat si a considerat că procedura la care s-a raportat pârâta este una corecta, a mărit suma acordata cu titlu de despăgubiri de la 430 RON/zi până la 800 RON/zi de îngrijire medicala.

S-a susținut că Fondul de Garantare a Asiguraților a analizat în mod corect cererea, raportat la numărul de 75 de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie petentul, fiind încadrată acordarea despăgubirilor în pragul 2 al Procedurii interne. Astfel, conform Anexei 2, pentru vătămări corporale grave pentru care este nevoie de cel puțin 30 de zile medicale si de maxim 90 de zile se acorda despăgubiri în cuantum de 210-500 RON/zi de îngrijire medicală. De asemenea, s-a reținut că recurentul-reclamant nu a avut capacitatea de munca pierdută, astfel cum prevede pragul 3 din Procedura FGA, ci a avut-o diminuată, fapt ce a permis încadrarea în pragul 2.

Raționamentul pârâtului a fost corect, în sensul ca numărul de zile de îngrijiri medicale a fost de 75, deci nu maxim de 90, și în consecință, plata despăgubirii se încadrează si ea spre maxim, dar nu se poate acorda maximul prevăzut, adică 500 RON/zi.

S-a arătat că suma de 800 de RON/zi de îngrijiri medicala-stabilita de către prima instanța, se încadrează în pragul 3 al procedurii interne.

De asemenea, s-a considerată că prin mărirea cuantumului daunelor morale, prima instanța nu a avut în vedere scopul instituție pârâte, nesocotind astfel prevederile art. 2 din Legea 213/2015, în fata instanței de fond, fără ca aceasta să se pronunțe asupra acestui aspect.

In drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimatul - reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. s-a solicitat să se constate că acesta nu este susținut.

În ceea ce privește încălcarea de către prima instanța a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că prin sentința atacată s-au analizat în mod corect circumstanțele particulare ale cauzei privind suferințele fizice și psihice suferite de reclamant, așa cum au fost acestea evidențiate prin probele administrate de instanță.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamantul A. a formulat cererea de plata, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/31.05.2017, prin care a solicitat să fie despăgubit din disponibilitățile FGA cu suma de 80.000 de RON, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 09.07.2016.

Reclamantul a fost victima unui accident de circulație, petrecut în data de 09.07.2016 pe raza comunei Snagov. Accidentul a fost produs din culpa exclusiva a conducătorului autoturismului înmatriculat sub numărul x, care nu a acordat prioritate de trecere motocicletei conduse de reclamant.

La data accidentului, autoturismul vinovat de producerea accidentului era asigurat cu ploița RCA nr. x la S.C. B. S.A..

Urmare a avizării daunei, a fost constituit dosarul nr. x și, întrucât partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de aproximativ 75 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 430 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma de 32.250 RON daune morale.

Pentru daunele materiale nu au fost depuse înscrisuri justificative pentru cheltuieli rezultate direct din vătămarea produsa petentului în urma evenimentului rutier reclamat, conform dispozițiilor art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014.

Împotriva Deciziei nr. 16766/10.09.2018 emise de FGA, petentul a formulat contestație, prin care a solicitat anularea în parte a deciziei și obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună plata sumei reprezentând diferența dintre suma solicitată cu titlul de daune morale si suma efectiv acordată.

Apreciind asupra recursului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizând încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) pct. b din C. proc. civ., constată Înalta Curte că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind identificate nici contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

De principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanță, conform circumstanțelor particulare, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia hotărârii și nu de nelegalitate și este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reține că rolul Fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, potrivit art. 5 din lege.

Intimatul-reclamant este creditor de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 și are dreptul să primească despăgubiri morale, în urma insolvenței asigurătorului S.C. B. S.A., ca efect al producerii evenimentului rutier.

În ceea ce privește cuantificarea și acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare este important a se reține, pentru început, că fiecare cauză comportă particularitățile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege și de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situație în care sunt vătămate drepturile cu conținut nepatrimonial.

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, instanța acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizație pentru satisfacție echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate material.

Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În cauză, prima instanță a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanțele particulare relevate de probatoriul administrat în speță.

În literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a reținut constant că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Așadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste și echitabile, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Recurentul-pârât a contestat despăgubirile stabilite de instanță pentru prejudiciul moral, invocând pragurile valorice stabilite prin Anexa nr. 2 la Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese. A susținut recurentul că, raportat la numărul de 75 de zile de îngrijiri medicale, stabilit prin certificatul medico-legal, necesar pentru vindecarea leziunilor post-traumatice suferite de reclamant, precum și consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc., acesta se încadrează în pragul 2 din procedură, prag căruia îi corespunde o valoare situată între 210-500 de RON pe fiecare zi de îngrijire medicală (fiind acordate despăgubiri de 430 RON/zi), însă instanța de fond a încadrat vătămarea suferită de reclamantă în pragul 3 din procedură, acordând suma de 800 de RON pe fiecare zi de îngrijire medicală.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de nelegalitate al soluției de fond prin care s-a dispus plata unei despăgubiri în sumă de 60.000 de RON, incluzând partea acordată de FGA, pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.

Astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a suferit o serie de consecințe negative ale accidentului auto, indicate în cuprinsul sentinței recurate, ceea ce face ca acordarea daunelor morale în raport de valoarea pragului 2 din procedura internă să fie inadecvată situației relevate în speță.

Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de persoana păgubită și altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect, ținând seama în evaluarea gravității suferinței produse de importanța valorilor nepatrimoniale lezate, de intensitatea și durata suferințelor psihice încercate, a acordat daune morale majorate la 800 RON/zi de îngrijire medicală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1129 din 22 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatului - reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.