ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3137/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.11.2017, sub nr. x/2017, reclamantele A., B. prin reprezentant legal A., C. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, au formulat contestație împotriva Deciziei de plată nr. x/19.10.2017 solicitând anularea în parte a acesteia si repararea integrală a prejudiciului material și moral cauzat prin decesul soțului, respectiv tatălui lor, D., obligând pârâta la acoperirea integrală a daunelor materiale produse ca urmare a decesului soțului respectiv tatălui minorelor D., plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 3.000 de RON lunar în favoarea minorelor B. și C. de la data decesului defunctului D. și până la vârsta de 26 de ani. De asemenea, au solicitat acoperirea integrală a daunelor morale în cuantum de 1.350.000 RON (câte 450.000 RON de persoană), suferite ca urmare decesului soțului, respectiv tatălui fiicelor sale, D., cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 3303/06.07.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulata de reclamantele A., A. reprezentant legal pentru B., A. reprezentant legal pentru C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, ca nefondată. Prin decizia nr. 5527/13.11.2019, Înalta Curte de Casatie și Justitie a admis recursul formulat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 3303/6.07.2018 și a încheierii din 11.05.2018 pronuntate în dosarul nr. x/2017, au fost casate sentința și încheierea atacate și trimisa cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cauza a fost înregistrată la data de 11.06.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017*.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 234 din 1 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților; a fost anulată în parte Decizia nr. 9995/19.10.2017 în sensul că s-a modificat cuantumul stabilit cu titlu de daune morale, după cum urmează: 250.000 RON pentru A., 200.000 RON pentru B. și 200.000 RON pentru C.; a fost obligat pârâtul la plata către reclamante a diferenței de despăgubiri în cuantum total de 509.732 RON; s-au respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 234 din 1 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, iar reclamantele A., C. și B. au formulat recurs incident. 3.1 Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat admiterea recursului astfel cum este formulat, casarea sentintei atacate si, pe cale de consecinta, respingerea contestatiei formulată de intimatele-reclamante. În esență, recurentul a apreciat că în mod gresit a fost obligat la plata sumelor majorate. Astfel, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 213/2015, a susținut că FGA nu preia ope legis obligațiile unui asigurator în faliment, nu este succesorul în drepturi și obligații a unui asigurator în faliment, nu preia o creanță certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, Fondul nu plătește în baza unei răspunderi contractuale, neavând raport contractual cu creditorul de asigurare. În fine, a susținut că necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile față de toți creditorii de asigurare, nediscriminatorii a rezultat și din scopul FGA, acela de a proteja în mod unitar toți creditorii de asigurare, iar numărul foarte mare de cereri de plată, a necesitat adoptarea unei proceduri interne de acordare a daunelor morale. 3.2 Recurentele-reclamante, prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., au solicitat casarea în parte sentința recurată și, pe cale de consecință, admiterea integrală a cererii de chemare în judecată atât în sensul stabilirii daunelor morale la plafonul maxim de 450.000 RON pentru fiecare dintre recurente și sub aspectul obligării pârâtei-intimate la plata unei prestatii periodice de 3000 RON lunar pentru cele două minore (câte 1500 RON fiecare), de la data decesului lui D. și până la împlinirea vârstei de 18 ani (26 de ani dacă vor continua studiile), care să stabilească întreținerea prestată de defunctul tată. Referitor la motivul de casare prevăzut de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele au invocat faptul că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii. În condițiile în care instanța fondului identifică în considerentele sale în mod corect atât intensitatea suferinței, cât și criteriile de apreciere, stabilirea cuantumului daunelor morale doar la aproximativ jumătate din suferința maximă reprezintă un element de contradictorialitate dintre concluzia materializată în cuantum și ipoteza de la care pleacă instanța fondului. Au mai arătat că, în opinia lor, un aspect care poate fi apreciat abstract ar putea fi si stilul de viață dus anterior nefericitului eveniment, unele manifestări exterioare voluntare sau involuntare ale minorelor. În fine, au susținut că trebuie avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale nu doar conduita autorului accidentului, ci și conduita debitorului obligației de plată, FGA, care, prin atitudinea sa, de stabilire inițială a unui cuantum derizoriu al despăgubirilor, urmată de perpetuarea acestui proces, a adâncit trauma suferită, întârzierea plății despăgubirii - 7 ani. În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au înțeles să critice soluția de respingere a cererii de stabilire a unei prestatii periodice lunare în cuantum de 3.000 de RON lunar în favoarea minorelor B. și C. de la data decesului defunctului D. și până la vârsta de 26 de ani. Au susținut că, în opinia acestora, au fost încălcare prevederile art. 2 și 18 din Legea nr. 213/2015, FGA fiind garant și subrogat în obligațiile asiguratorului în insolvență, făcând trimitere la dispozițiile art. 1386 și 1390 C. civ. și la formele reparatiei.

Apărările formulate în recurs 4.1 Recurentele-reclamante au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că recurentul a invocat încălcarea Normei ASF nr. 16/2015 și Ordinul CSA nr. 14/2011, care nu intră în categoria normelor de drept material la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, au susținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 2 și 18 din Legea nr. 213/2015 în sensul invocat de recurent și că este lipsită de seriozitate critica privind necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile față de toți creditorii de asigurare, în mod corect Curtea de apel analizând particularitățile cauzei. 4.2 Recurent-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamante, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 30 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la data de 25 mai 2023. Prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 25 mai 2023, Înalta Curte a recalificat excepția inadmisibilității recursului formulat de pârât invocată de recurentele-reclamante în excepția nulității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților invocată de recurentele-reclamante constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât privesc greșita interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 213/2005 privind organizarea, funcționarea și scopul constituirii FGA, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de acesta. 2. Argumente de drept și de fapt relevante Prin decizia nr. 9995/19.10.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA), în soluționarea cererii de plată nr. x/15.09.2015, s-a dispus: (1) admiterea cererii de plată formulată de petentele A., C., B., pentru suma totală în valoare de 151.764 RON (defalcată mai sus pe fiecare creditor); (2) respingerea cererii de plată formulată de petente, cu privire la diferența dintre sumele solicitate și cele acordate. In considerentele deciziei s-au retinut urmatoarele: In prezenta speță, având în vedere prejudiciul moral suferit de petenți, ca urmare a deceselor rudelor acestora, FGA s-a raportat la sumele consemnate in Ghidul elaborat de Fondul de Protectie al victimelor strazii si la aspectele mentionate la alineatele precedente, stabilind ca, pentru acest caz se justifica acordarea urmatoarelor sume 52.510 RON cu titlu de daune morale și 11.495,63 RON daune materiale pentru A. (sotia persoanei decedate), 43.879 RON daune morale pentru B. (fiica persoanei decedate) si 43.879 RON pentru C. (fiica persoanei decedate) . În acest context factual, reclamantele A., C., B., au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat anularea în parte a Deciziei de plată nr. x/19.10.2017 și repararea integrală a prejudiciului material și moral cauzat prin decesul soțului, respectiv tatălui lor, D., obligând pârâta la acoperirea integrală a daunelor materiale produse ca urmare a decesului soțului respectiv tatălui minorelor D., plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 3.000 de RON lunar în favoarea minorelor B. și C. de la data decesului defunctului D. și până la vârsta de 26 de ani. Prin sentința recurată, s-a admis în parte acțiunea, pârâtul exercitând calea de atac a recursului, reclamantele formulând recurs incident. 3. Analiza motivelor de casare invocate de părțile litigante 3.1 Recursul formulat de pârât Înalta Curte amintește că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât prin memoriul de recurs, vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Astfel, se constată că prin calea de atac exercitată, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât și-a manifestat nemulțumirea față de soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, invocând argumente similare cu apărările expuse în fața primei instanțe, care au fost analizate în mod corespunzător de aceasta, concluzia fiind împărtășită de Înalta Curte, care constată că sunt nefondate criticile formulate de pârât, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: "1. în caz de vătămare corporală: (...) f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din Romania; (...)" Astfel, în literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească s-a arătat că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională. Atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii. În raport de aceste considerații și de circumstanțele factuale concrete, instanța de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că recunoașterea în beneficiul sotiei victimei accidentului rutier a unei despăgubiri în suma de 250.000 RON si în favoarea fiicelor acestuia a unei despăgubiri în sumă de 200.000 de RON pentru fiecare, este de natură să asigure o reparare adecvată a prejudiciului moral suferit de acestea. Din considerentele deciziei rezultă că la acordarea daunelor morale în cuantumul menționat pârâtul s-a raportat la valorile medii precizate în Ghidul elaborat de Fondul de Protecție al Victimelor Străzii raportat la gradul de rudenie al petentilor cu persoana decedată, precum și la jurisprudența în materie și practica societății de asigurări. Așadar, pârâtul a avut în vedere cuantumul despăgubirilor morale stabilite ca medie de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, despăgubiri ce se acordă sotiei si descendenților de grad I în caz de deces. Or, se constată că Ghidul emis de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a fost elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S), care este o asociație profesională constituită din companiile de asigurări care au dreptul să practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României, valorile despăgubirilor cuprinse în acest ghid având la bază un studiu FPVS din anul 2011. Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că în anul 2017, pârâtul a avut în vedere un studiu care face referire la anul 2011, fără a proceda la o analiză comparativă și a jurisprudenței din anii următori, care a suferit modificări majore. Nivelul daunelor morale a crescut față de anul 2011 datorită, în mare măsură, a creșterii nivelului de conștientizare, de către persoanele îndreptățite, a drepturilor ce le revin, dar și a aprecierii de către instanțele de judecată, într-un mod corect și individual (raportat la fiecare speță), a criteriilor ce reprezintă factorul principal în cuantificarea prejudiciului moral și stabilirea daunelor acordate, astfel că nu poate fi primit în sensul invocat argumentul recurentului privind necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile față de toți creditorii de asigurare, nediscriminatorii, care a rezultat și din scopul FGA, acela de a proteja în mod unitar toți creditorii de asigurare, și faptul că numărul foarte mare de cereri de plată a impus adoptarea unei proceduri interne de acordare a daunelor morale. De asemenea, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, observă că la stabilirea cuantumului daunelor morale nu au fost luate în considerare de FGA criterii precum consecințele accidentului, relațiile de afectivitate dintre victimă și sotie, respectiv copiii săi, traumele prin care aceștia au trecut ca urmare a decesului sotului/tatalui lor in circumstanțele arătate anterior, vârsta reclamantelor. Astfel, fără a considera că poate fi vreodată cuantificată durerea pierderii unui sot si părinte, în mod corect s-a avut în vedere de instanță la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate reclamantelor relațiile de familie și legătura de rudenie dintre decedat și reclamante, gradul înalt de afecțiune manifestat de aceștia, gradul de influențare a relațiilor de familie ulterior evenimentului, aspecte necontestate de pârâtă dar și situația familială a reclamantelor, vârsta acestora (36 de ani, 6 și respectiv 8 de ani la data evenimentului). Din această perspectivă, suferința unui copil mic într-o astfel de situație este foarte mare, notoriu fiind că suportul în viață al copiilor, mai ales al celor de vârstă mică, este reprezentat de părinții săi, motiv pentru care lipsirea pentru totdeauna, intempestiv, a copilului de acest suport moral deosebit determină o durere exponențială asupra minorului, care va persista acut toată viața. Mai mult, din actele dosarului, rezultă că cele doua fiice ale victimei au urmat constant cosiliere psihologică, înca din anul 2017, iar potrivit Rapoartelor de psihodiagnostic si evaluare clinică din 22.01.2021, după decesul tatălui acestea au inceput sa manifeste diferite frici, starea de anxietate mentinându-se si in prezent, fiind însoțită de stari de agitație și tensiune, de o lipsă accentuată de energie. Copiii prezintă anxietate de separare de intensitate moderată și episod depresiv usor. Perceptia absentei unui personaj masculin sunt traite inca dureros, copilul simtindu-se adesea lipsit de aparare. Toate acestea au culminat cu o tentativa de suicid a reclamantei B., consemnată în Biletul de iesire din spital din 25.02.2021, iar reclamanta C., pe fond de stres, a dezvoltat o dermatită atopica, astfel cum rezultă din Raportul medical din 20.12.2018 . In aceeasi perioadă, a urmat consiliere psihologică si reclamanta A., care, potrivit Raportului de psihodiagnostic si evaluare clinica nr. 143/22.01.2021, după decesul sotului a inceput sa manifeste o stare accentuata de nesiguranta si anxietate. Preluarea tuturor responsabilitatilor familiei a constituit o povara grea careia i-a făcut față cu un consum urias de resurse. Desi a beneficiat de suport psihologic, starea de anxietate se mentine si în prezent, iar nivelul stresului este extrem de ridicat. Viata de familie a suferit modificări majore, reclamanta preluând si rolurile/sarcinile masculine ale gospodariei, dar si intreaga responsabilitate a îngrijirii si educării celor doi copii. În atare condiții, în mod corect, a concluzionat prima instanță că aceste aspecte nu au fost avute în vedere de pârât la evaluarea daunelor morale acordate reclamantelor, nefiind reflectate corespunzător în cuantumul acestora. 3.2 Recursul incident formulat de reclamante Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentelor-reclamante circumscrise de acestea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Astfel, Înalta Curte amintește că hotărârea poate fi casată pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța ori există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată. În aceste condiții, susținerile recurentelor în sensul că în motivarea hotărârii instanța a reținut în mod corect atât intensitatea suferinței, cât și criteriile de apreciere, însă stabilirea cuantumului daunelor morale doar la aproximativ jumătate din suferința maximă reprezintă un element de contradictorialitate dintre concluzia materializată în cuantum și ipoteza de la care pleacă instanța fondului, nu se circumscriu tezei din textul de lege antereferit, aspectele menționate de recurente făcând parte din raționamentul primei instanțe, pe care recurentele l-au interpretat în mod subiectiv, astfel că nemulțumirea acestora nu poate atrage casarea sentinței din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul invocat. Nici incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind soluția de respingere a cererii de obligare a pârâtului la plata unei prestații periodice lunare, nu poate fi reținută în cauză. Astfel, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, "Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5". Conform art. 15 alin. (2) din aceeași lege, "Plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment". Așadar, legea specială nu a prevăzut o garanție legală exhaustivă, nelimitată, pentru protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, ci numai una limitată la suma de 450.000 RON pentru fiecare creditor, iar reclamantul nu poate pretinde stabilirea în sarcina pârâtului a altor obligații decât cele expres prevăzute de lege, în condițiile în care acesta nu preia toate drepturile și obligațiile asigurătorului, nefiind succesor universal sau cu titlu universal al acestuia. Fondul de Garantare a Asiguraților acoperă creantele de asigurari în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurari, iar nu ca obligații proprii ale acestuia, iar în speta nu s-a dovedit că o astfel de obligatie derivă din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurarii cu asigurătorul. În aceste condiții, este corectă soluția primei instanțe de a respinge cererea de obligare a pârâtului la plata unei prestatii periodice lunare în favoarea celor doua fiice minore ale victimei în cuantum de 3.000 de RON lunar, de la data decesului defunctului D. și până la vârsta de 26 de ani. Totodată, astfel cum s-a reținut, Fondul de Garantare al Asiguraților poate fi obligat la o sumă maximă de 450 000 RON pentru fiecare creditor de asigurare, iar suma la care se raporteaza reclamantele cu acest titlu nu reprezintă un prejudiciu determinabil, neavând un caracter cert, fiind susceptibilă de numeroase modificări în timp determinate de caracterul acestora de prestații derivând din obligația de întretinere. Având în vedere aceste aspecte, precum și considerațiile expuse anterior cu privire la cuantificarea daunelor morale și faptul că ceea ce se urmărește prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoașterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferințe psihice/emoționale imposibil de determinat cu exactitate, iar scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru vătămările ori pierderea suferită, fără a avea pretenția ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, instanța de control judiciar apreciază că nu pot fi primite argumentele recurentelor din memoriul de recurs pe aspectul criticat. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate prin memoriile de recurs de reclamante și de pârât nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor și art. 496 alin. (1) C.prov.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepția nulității recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților invocată de recurentele-reclamante și va respinge recursurile ca nefondate.