ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06 noiembrie 2017, sub nr. x/2017,

1.1. A.,

1.2. B.,

1.3. C.,

1.4. D.,

1.5. E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au formulat contestație, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

I. admiterea contestației,

II. anularea Deciziei de respingere parțială a cererii de despăgubire nr. x/3.10.2017,

III. obligarea intimatului la plata următoarelor sume:

- către contestatorul A. (tatăl defunctei), la plata daunelor materiale în cuantum de 19.565,3 RON (diferență a cheltuielilor de înmormântare și pomeniri creștinești ulterioare, neacordată) și la plata daunelor morale în de 338.816,05 RON (diferență a daunelor morale, neacordată);

- către contestatoarea B. (mama defunctei), la plata daunelor morale în cuantum de 374.903 RON (diferență a daunelor morale, neacordate);

- către contestatorul C. (fratele defunctei), la plata daunelor morale în cuantum de 170.088 RON, (diferență a daunelor morale, neacordate);

- către contestatorul D. (bunicul matern al defunctei) la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 RON;

- către contestatoarea E. (bunica maternă a defunctei), la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 RON;

IV. cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Prin sentința civilă nr. 3287 pronunțată la 10 iulie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A dispus anularea în parte a Deciziei F.G.A. nr 9459/3.10.2017, în partea care privește cuantumul daunelor morale acordate către reclamanții, A. și B..

A dispus majorarea sumei acordată cu titlu de daune morale prin Decizia F.G.A. nr. 9459/3.10.2017 pentru reclamanții, A. și B., de la suma de 75.097 RON la suma de 200.000 RON pentru fiecare dinte cei doi reclamanți și, în consecință, dispune obligarea pârâtei să emită pentru reclamanții, A. și B. o deciziei de plată pentru suma totală de 200.000 RON pentru fiecare dintre aceștia, cu titlu de daune morale.

A respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

3.1. Împotriva sentinței civile 3287 pronunțată la 10 iulie 2018 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., B., C., D. și E., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare:

- majorarea cuantumului daunelor morale în favoarea recurentului A. (tatăl defunctei);

- majorarea cuantumului daunelor morale în favoarea recurentei B. (mama defunctei);

- obligarea intimatului la plata sumei de 19.565,3 RON, reprezentând daune materiale (diferență a cheltuielilor de înmormântare și pomeniri creștinești ulterioare și neacordate), către recurentul A.;

- obligarea intimatului la plata sumei de 170.088 RON către recurentul C. (fratele defunctei), cu titlu de daune morale (diferență a daunelor morale, neacordate);

- obligarea intimatului la plata sumei de 200.000 RON, către recurentul D. (bunicul matern al defunctei) cu titlu de daune morale;

- obligarea intimatului la plata sumei de 200.000 RON, către recurenta E. (bunica maternă a defunctei), cu titlu de daune morale.

3.1.1. Primul motiv al cererii de recurs: cuantumul redus al daunelor morale acordate recurenților A. și B., urmare a decesului victimei F., prin raportare la dimensiunea prejudiciilor morale efectiv suferite, probate cu prisosință, jurisprudența națională și culpa exclusivă a conducătorului auto la producerea decesului victimei decedate (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

În conturarea legăturilor de afecțiune existente între membrii familiei anterior producerii accidentului, caracterul unic și ireversibil al prejudiciilor morale cauzate recurenților prin decesul victimei, trebuie luate în considerare a următoarelor aspecte:

- F. a fost primul și singurul copil al cuplului Raț- David, care și-a pierdut viața la vârsta de 23 de ani;

- contestatorul- recurent C. este fratele consagvin al victimei decedate, cu 11 ani mai mare decât F. și care este copilul din prima căsătorie a contestatorului A.;

- impactul morții fiicei lor a fost copleșitor pentru cei doi părinți, cu precădere, lăsându-i deznădăjduiți;

- starea de sănătate a celor doi părinți s-a degradat mult după moartea fiicei lor, tatăl victimei decedate îmbolnăvindu-se de diabet și fiind supus recent unor intervenții pe cord;

- totodată, fratele F. a fost foarte apropiat de F.;

- bunicii F. suferă și în ziua de astăzi, nepoata decedată fiind mândria lor, rațiunea anilor lor de senectute.

Succint, instanța de fond a analizat suferința morală a celor doi recurenți- părinții victimei decedate, conchizând că sumele acordate de către intimat nu sunt de natură să acopere, măcar în parte, prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei acestora, motiv pentru care a admis contestația acestora.

Consideră că, raportat la suferința psihică efectiv încercată a celor doi părinți, probată corespunzător, prima instanță a indemnizat insuficient cele două părți, pentru care prejudiciul cauzat este unic, ireversibil și continuu.

Deși în procesul de evaluare a prejudiciilor suferite, instanța de judecată este suverană, având dreptul de a manifesta subiectivism, limitată fiind doar de lege și de jurisprudenta care constituie, in acest domeniu juridic, izvor de drept, apreciază că, pe lângă condițiile concrete ale situației de fapt și ale probatoriului, instanța era ținută a se ralia și jurisprudenței în materie.

Astfel, potrivit art. 49 din Ordinul ASF nr. 14/2011, la stabilirea despăgubirilor, în cazul vătămării corporale sau decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"2. In caz de deces: d) daune morale: în conformitate cu legislația și jurisprudenta din România.,,.

Sumele pretinse de către contestatori au fost situate sub pragul maximal al limitelor de despăgubire, stabilit prin Legea nr. 213/2015 (450.000 RON), iar situația juridică a falimentarii asigurătorului de răspundere civilă nu ar trebui să influențeze modul de interpretare și aplicare al prevederii de la art. 49 din ordinul mai sus menționat, prevedere care nu poate fi eludată din pricina situației juridice a asigurătorului ori a angajării răspunderii Fondului de Garantare.

Practica judiciară depusă la dosarul instanței de fond, cu titlu exemplificativ, a fost în măsură să reflecte un prag minimal de la care instanța putea porni în analiza criteriilor de stabilire a daunelor morale, câtă vreme, datorită elementelor particulare ale cauzei de față, se impuneau a fi acordate daune morale superioare acelora acordate, respectiv în cuantumul pretins de către contestatori.

3.1.2. Cel de-al doilea motiv de recurs: neacordarca daunelor materiale în cuantum de 19.565,3 RON, reprezentând diferență a cheltuielilor de înmormântare și pomeniri creștinești ulterioare, către recurentul A..

Instanța de fond, analizând pretențiile materiale ale recurentului, solicitate cu titlu de diferență a cheltuielilor de înmormântare și pomeniri creștinești, neacordată de către intimat în procedura administrativă, a apreciat că reclamantul nu a făcut referiri concrete cu privire la stabilirea și întinderea prejudiciului material, la elementele care compun acest prejudiciu, la probele din are rezultă aceste daune materiale, motiv pentru care respinge acest capăt de cerere, ca fiind "nedovedit, " iar susținerile reclamantului, ca "nemotivate,,.

Pe marginea acestui capăt de cerere, au făcut vorbire în cap. 6 al cererii de chemare în judecată, în care au dezvoltat textele de lege pe care își întemeiază această pretenții de ordin material, motiv pentru care cele reținute de către instanța de fond pentru respingerea capătului de cerere, sunt total nelegale.

Daunele materiale solicitate de către contestatorul A. prin cererea de despăgubire sunt compuse din suma de 36.086,95 RON, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea si pomenirile creștinești ulterioare.

Intimatul a furnizat o explicație pentru modul de cuantificare al daunelor materiale acordate, acesta arătând că motivul cenzurării a fost acela că diferența daunelor materiale privea cheltuielile cu ritualurile de pomeniri creștinești care, în opinia intimatului, nu sunt incluse în categoria daunelor materiale reglementată de art. 49 pct. 2 Normele aprobate prin Ordinul CSA 14/2011.

Instanța ar fi putut concluziona că suma de 19.565,3 RON reprezintă cheltuielile efectuate cu pomenirile creștinești organizate de familie în memoria victimei decedate, cheltuieli cu privire la intimatul a arătat că nu reprezintă daună materială, deși este clar că această cheltuială se circumscrie sferei daunelor materiale, așa cum prevede art. 49 pct. 2 lit. a) din Ordinul nr. 14/2011, fiind vorba despre cheltuieli efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative.

3.1.3. Cel de-al treilea motiv de recurs: respingerea contestației formulate de către contestatorul C..

Prejudiciul moral cauzat recurentului este continuu, generator de traume mentale și emoționale care constituie un impediment la desfășurarea unei vieți de familie normale. Recurentul, marcat de moartea surorii sale, are piedici majore în relaționarea cu ceilalți membrii ai familiei, manifestă nejustificate sentimente de nevinovăție, își aduce reproșuri că nu a fost în măsură să își protejeze familia, sora mai mică.

Instanța de fond nu s-a aplecat asupra elementelor particulare care au caracterizat relația dintre cei doi frați ori a aspectelor atipice ale traumei încercate de frate prin pierderea surorii sale, așa încât atât hotărârea instanței de fond cu privire la acest recurent, este profund nelegală.

3.1.4. Cel de-al patrulea motiv de recurs: respingerea contestației formulate de către contestatorii D. și E..

Respingerea, în tot, a contestației celor doi reclamanți- bunici materni ai victimei decedate, de către instanța de fond, a fost motivată de faptul că, deși aceștia au calitatea de "persoane îndreptățite la despăgubiri", conform art. 1391 alin. (2) C. civ., totuși textul legal le conferă acestora, în planul dreptului material, o vocație, iar nu un drept efectiv, așa încât, deși instanța a menționat că suferința lor, în calitate de bunici, este de netăgăduit, totuși consideră că prin indemnizarea lor cu vreo sumă de bani nu ar putea fi atins scopul legii- de alinare a suferințelor morale pe care aceștia le-au încercat prin pierderea nepoatei.

Cei doi recurenți, potrivit actelor de stare civilă, dețin calitatea de ascendenți ai defunctei, pe linie maternă, rude de gradul al ll-lea cu victima decedată, care, fără putință de tăgadă, se încadrează în categoria de persoane îndreptățite, conform art. 1391 alin. (2) C. civ., la plata despăgubirilor, ca urmare a decesului victimei:

"Instanța judecătorescă va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu."

Drept urmare, însuși legiuitorul a prezumat existența prejudiciului moral în favoarea tuturor ascendenților victimei decedate, fără limitare, prin gradul de rudenie, chestiune cu care chiar instanța de fond este de acord.

In cauză, au fost administrate probe de unde a rezultat efectiv, fără putere de tăgadă, că relațiile familiale erau deosebit de strânse. Ținând seama de suferințele morale îndurate, susținute de probatoriul administrat, este imperios necesar ca situația juridică a celor doi recurenți, bunici materni ai victimei, să fie adusă în acord cu litera și spiritul legii.

3.2. Împotriva sentinței civile 3287 pronunțată la 10 iulie 2018 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii în contencios formulată de către reclamanți.

Prezentul recurs si criticile formulate se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 "când hotărârea cuprinde motive contradictorii " și pct. 8 "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material" din C. proc. civ.

In mod gresit Curtea a apreciat ca se impune majorarea daunelor morale pentru reclamantii A. si B., fara a retine in motivare aspecte referitoare la Procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale sau decese, in raport de catre Fondul analizeaza si solutioneaza cererile de plata formulate ca urmare a prejudiciului suferit urmare cazurilor de vatamare corporala sau deces.

Astfel, desi pentru ceilalti reclamanti instanta de fond apreciaza ca suma de bani a fost corect stabilita de catre recurentul pârât, validand astfel criteriul prin care FGA solutioneaza acesta categorie de cereri de plata (Procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale sau decese), pentru reclamantii A. si B. singurele aspecte pe care le aduce in discutie sunt dispozitiile art. 1391 alin. (2) C. civ., fara sa retina ca, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/2015, Fondul are obligatia sa asigure efectuarea platii indemnizatiilor/despagubirilor din disponibilitatile sale, potrivit "conditiilor si plafonului de garantare stabilite de lege", si fara sa faca nicio motivare cu privire la procedură.

Astfel, desi apreciaza ca "stabilirea cuantumului daunelor morale include o doza de apreciere in echitate a cuantumului acestora", instanta de fond nu retine procedura pârâtului ca fiind un criteriu de solutionare in echitate a cererii de plata formulate de reclamantii A. si B..

Aplicarea principiului acordarii unei despagubiri echitabile, conform jurisprudentei nationale, trebuie sa duca in mod necesar la acordarea despagubirilor pana la o suma care sa respecte atat criteriul echitatii si evitarea imbogatirii fara justa cauza, cat si cel al proportionalitatii dintre prejudiciul suferit si suma acordata ca despagubire.

Cu privire la daunele morale, in speta prezenta, FGA nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vatamari corporale și decese", care reprezintă o procedură internă standardizată, care nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative, precum și a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptățite la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevante și dispozitiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora "plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorolui aflat în faliment."

Prezenta procedura a fost validata de catre instanta sub aspectul acordarii daunelor morale pentru reclamantul C. (fratele victimei) apreciind in mod corect ca suma acordata este corespunzătoare prejudiciului real efectiv suferit. Prin urmare, nu se mentioneaza in cuprinsul hotararii atacate care este rationamentul ce a fost avut in vedere de catre instanta de fond la momentul la care a apreciat ca este justificata solicitarea de plata a sumei in cuantum de 200.000 RON catre cei doi reclamanti.

Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinta psihica incercata de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care prejudiciile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezinta pretul platit pentru suferintele psihice care sunt inestimabile, ci reprezinta o reparatie simbolica, stabilita din perspectiva consecintelor in planul vietii personale si sociale. Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, avand posibilitatea de a aprecia intensitatea si gravitatea lor si de a stabili daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs.

Plecand de la particularitatea ca Fondul de Garantare nu preia functiile unui asigurator, și nici patrimoniul acestuia, ci are menirea de a acoperi despagubirile pentru creditorii societatilor de asigurare aflate in faliment rugam instanta sa constate faptul ca, raportarea subscrisei la Procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare (morale si materiale) izvorate din cazuri de vatamari si decese probeaza faptul ca nu ne-am manifestat dreptul de apreciere in mod discretionar, prin abuz sau exces de putere, ci in baza unor reguli clare si concrete cu aplicabilitate generala si in masura sa asigure un tratament egal si nediscriminatoriu fata de oricare victima accidentelor rutiere.

Fara indoiala, suferinta pricinuita de pierderea propriului copil sau a surorii nu poate fi in niciun fel compensata, iar daunele morale nu pot reprezenta pretul suferintei asa incat, in aceste conditii, in lipsa unor criterii si limite legale de stabilire a cuantumului daunelor morale, recurgerea la o procedura legala standardizata nu contravine vreunei prevederi legale si nici nu este de natura a leza dreptul persoanei de a primi daune morale ci, dimpotriva, are rolul de a asigura transparenta in procesul adoptarii solutiei administrative, precum si a unui tratament echitabil.

In raport de cele mai sus expuse apreciază ca suma in cuantum de 75.097 RON acordata de FGA cu titlu de daune morale intimatilor-reclamanti B. (mama victimei) si A. (tatal victimei) in baza Procedurii de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale sau decese este temeinica si legala. Mai mult decat atat, aceasta procedură internă standardizată, care nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative, precum și a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptățite la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevante și dispozitiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora "plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment."

4.1. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către reclamanți ca nefondat.

4.2. Recurenții-reclamanți A., B., C., D. și E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de către pârât ca neîntemeiat.

La data de 17.04.2015, pe raza localității G. (drumul național 79), județul Bihor, autoturismul marca x, condus de către numitul H., a intrat pe contrasens, în coliziune frontală cu autoutilitara marca x, cu numere de înmatriculare x, condusă de numitul I..

În urma impactului dintre cele două vehicule, numita F., pasageră pe scaunul din dreaptă-față în autoturismul condus de către numitul H., a decedat, fiindu-i provocate leziuni incompatibile cu viața.

Autovehiculul condus de către persoana vinovată de producerea accidentului era asigurat la J. S.A., conform poliței de asigurare seria x nr. x, emisă la data de 20.10.2014, cu valabilitate de la data de 21.10.2014 până la data de 20.04.2015.

Prin Decizia Consiliului Autorității de Supraveghere Financiara nr. 2034/27.08.2015, s-a dispus închiderea procedurii de redresare, prin constatarea stării de insolvență a societății J. și solicitarea de intrare în faliment.

Ca urmare a acestor demersuri judiciare, Tribunalul București, secția a Vll-a Civilă a dispus, prin sentința civilă nr. 9661/3.12.2015, intrarea societății J. în faliment, devenind incide ite dispozițiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, potrivit cărora " la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară și constatarea stării de insolvență a societății de asigurare/reasigurare se naște dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de Garantare..., " care se completează cu prevederile art. 266 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, conform cărora "La data publicării deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Financiară constată existența indiciilor stării de insolvență a societății de asigurare/reasigurare și imposibilitatea redresării, se naște dreptul creditorilor de a solicita plata sumelor cuvenite di la Fondul de Garantare.,,.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 503/2004, "...la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară și constatarea stării de insolvență a societății de asigurare/reasigurare se naște dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare".

Față de starea de insolvență a asigurătorului RCA, la data de 4.05.2016 recurenții reclamanți s-au adresat intimatului cu o cerere de despăgubire, în calitate de creditori de asigurare, conform art. 1.391 alin. (2) C. civ. și au solicitat plata daunelor morale și materiale ca urmare a producerii riscului asigurat- decesul victimei F. astfel:

- către A., în calitate de tată al defunctei, suma de 36.086,95 RON, cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare și pomeniri creștinești) și suma de 413.913,05 RON, cu titlu de daune morale;

către B., în calitate de mamă a defunctei, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

- către C., în calitate de frate al defunctei, suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale;

- către D., în calitate de bunic al defunctei, suma de 200.000, cu titlu de daune morale;

- către E., în calitate de bunică a defunctei, suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale.

La 20.09.2017, intimatul a procedat la virarea unor sume de bani în contul bancar indicat de către reclamanți, în trei tranșe: 75.097 RON, 91.619 RON, respectiv 29.912 RON.

Întrucât cererea de despăgubire a fost formulată pentru un prejudiciu total de 1.500.000 RON, la data de 26.10.2017 s-a comunicat către reclamanți Decizia nr. 9495/3.10.2017 a Comisiei speciale din cadrul F.G.A.. pe care aceștia au contestat-o.

Prin sentința civilă nr. 3287/10.07.2018 a Curții de Apel București a fost admisă în parte contestația în sensul anulării parțiale a deciziei Comisiei Speciale din cadrul FGA, în partea care privește cuantumul daunelor morale acordate reclamanților A. și B., în sensul majorării cuantumului indemnizațiilor morale stabilite în favoarea acestora, până la suma de 200.000 RON, pentru flecare.

In ceea ce îi privește pe bunicii materni ai victimei decedate (reclamanții D. și E.) instanța de fond a reținut faptul că, deși este incontestabilă suferința morală încercată de aceștia, totuși instanța nu este obligată să acorde daune morale ascendenților și, mai mult decât atât, acordarea unor daune morale către aceștia nu ar fi de natură să conducă la repararea unui prejudciu moral.

Cu privire la fratele victimei decedate (reclamantul C.), instanța a reținut că suma cu care acesta a fost indemnizat pe cale administrativă este suficientă pentru a compensa suferința morală încercată pentru pierderea surorii sale.

Cu privire la diferența daunelor materiale pretinse de către reclamantul A., prima instanță a reținut că cererea de chemare în judecată nu cuprinde nicio referire concretă cu privire la stabilirea și întinderea prejudiciului material solicitat, cu privire la probele din care rezultă, așa încât apreciază că aceste pretenții sunt nedovedite.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

6.1. Recursul pârâtului:

Înalta Curte constată că recurentul pârât a invocat două motive de nelegalitate în susținerea propriei căi de atac, respectiv motivul prevăzut de dipsozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și motivul prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește primul motiv de casare, instanța de control judiciar subliniază faptul că dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vizează mai multe ipoteze pentru care o hotărâre poate fi casată și anume situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel cum rezultă din analiza cererii de recurs formulate de recurentul pârât, aceasta se prevalează de existența unor motive contradictorii, context în care este necesar ca analiza instanței de control judiciar să conducă la concluzia fie în sensul că există o contradicție între considerentele hotărârii atacate, ce face imposibil de verificat raționamentul judecătorului fondului fie că există o contradicție evidentă între considerente și dispozitiv, ce face inexplicabilă soluția la care s-a oprit instanța fondului.

În cauza de față, pretinsa contradicție ar exista, în opinia recurentei pârâte, prin faptul că o parte din considerentele sentinței recurate lasă de înțeles concluzia că judecătorul fondului a achiesat la apărarea pârâtei FGA, în sensul că stabilirea despăgubirilor se realizează în temeiul procedurii interne adoptate la nivelul FGA pentru cuantificarea daunelor morale însă, contrar celor afirmate de către pârât, judecătorul fondului subliniază o lipsă a criteriilor și limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

Înalta Curte constată că sentința civilă criticată nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., din acest punct de vedere, critica fiind nefondată.

Cât privește cel de al doilea motiv de casare, respectiv cel prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât a invocat, faptul că:

- în cauză sunt aplicabile, pentru determinarea existenței și întinderii dreptului la despăgubiri dispozițiile prevăzute de Procedura internă;

- ceea ce este relevant pentru determinarea cuantumului daunelor morale este jurisprudența dezvoltată în cauzele în care FGA este parte și nu societățile de asigurare, întrucât FGA nu funcționează ca un asigurator și nu preia funcțiile unei societăți de asigurare.

Analizând argumentele invocate, Înalta Curte nu își poate însuși concluzia recurentului potrivit căreia normele interne, reprezentate de "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", aprobată prin Decizia FGA nr. 142/26.05.2016, anexa nr. 1 - punctul 1 și Decizia FGA prevalează dispozițiilor art. 1391 alin. (2) din C. civ.

Recurentul a apreciat că instanța de fond trebuia să se întemeieze, în procesul de cuantificare a daunelor morale, pe Ghidul pentru soluționarea daunelor morale și a reproșat instanței de fond că nu a făcut aplicarea acelui ghid.

Acest ghid, care conține date statistice extrase din hotărâri ale instanțelor judecătorești, a fost elaborat, cu titlu de recomandare, pentru uzul societăților de asigurări, de către Fondul de protecție a victimelor străzii.

Înalta Curte consideră că datele statistice depuse de asigurători cu privire la media despăgubirilor acordate de instanțe nu pot fi asimilate legislației și jurisprudenței din România. Acestea nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral ci un instrument de lucru la dispoziția asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă și, deci, caracter obligatoriu pentru instanțe. Prin urmare critica referitoare la neaplicarea ghidului cu titlu de criteriu legal, este nefondată.

Pornind de la premisa că instituția reparării prejudiciului nepatrimonial este reglementată prin norme legale, reprezentate de prevederile art. 1391 C. civ., Înalta Curte subliniază faptul că o reglementare de tipul celei aprobat prin actele interne ale recurentei pârâte nu poate avea nicidecum întâietate în raport de o normă legală cu forță juridică indiscutabil superioară.

De aceea, nivelurile prevăzute în Procedura mai sus menționată reprezintă cel mult repere orientative dar nicidecum obligatorii, de natură a evita orice analiză de proporționalitate a sumelor precizate în Anexe cu titlu de daune morale și situațiile concrete deduse analizei FGA și subsecvent instanțelor de judecată.

Practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Prin urmare, în contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, nu cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială rămân aplicabile dispozițiile art. 1391 C. civ. și în considerarea acestora atât FGA cât și instanțele învestite ulterior cu contestațiile celor nemulțumiți de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenței de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanțelor particulare a fiecărui caz.

Este eronată și aserțiunea potrivit căreia lipsesc elementele obiective care au determinat stabilirea cuantumului acestor daune. Contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a indicat care sunt criteriile de analiză a prejudiciului moral, respectiv natura valorilor lezate și suferințele de ordin psihic, pe care le-a aplicat în situația concretă dedusă judecății.

Prezumând corect existența unui prejudiciu de ordin moral determinat de legătura de rudenie existentă între reclamanți și victimă, instanța de fond a cuantificat despăgubirile, valorile morale lezate prin decesul victimei fiind analizate atât din perspectiva importanței lor, cât și a intensității percepției asupra consecințelor vătămării lor, avându-se în vedere principiile echității și proporționalității daunei cu despăgubirea acordată, dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu scopul urmărit de a nu se ajunge în situația unei îmbogățiri fără just temei.

În lipsa unor criterii clare, abstracte și obiective, prevăzute de legislația națională, instanța de fond s-a raportat, corect, la astfel de criterii consacrate în jurisprudență, apreciind consecințele produse de fapta delictuală.

Recurentul nu a invocat nerespectarea vreunui alt criteriu legal, pentru ca neraportarea judecătorului fondului la acesta să poată constitui obiect al controlului judiciar, ci a susținut doar nerespectarea ghidului orientativ, despre care s-a reținut că nu îndeplinește condiția unui criteriu legal.

6.2. Recursul recurenților reclamanți

Înalta Curte găsește fondată critica recurenților reclamanți la adresa aceleiași sentințe, constatând că hotărârea instanței fondului reflectă o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1391 C. civ.

Prealabil dezlegării motivului de nelegalitate invocat împotriva sentinței civile în analiză, Înalta Curte subliniază faptul că, în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment și având ca reper inclusiv Decizia nr. 29/2020, prin care ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, nicio sumă ce depășește plafonul de 450.000 RON pentru fiecare solicitant ce are calitatea de creditor de asigurare în înțelesul art. 4 coroborat cu art. 12 din Legea nr. 213/2015 nu poate fi acordată de recurenta pârâtă FGA.

Prin urmare, justețea pretențiilor recurenților reclamanți trebuie analizată cu luarea în considerare a plafonului stabilit prin dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

Revenind la problema despăgubirii concrete stabilite de recurenta pârâtă FGA prin decizia contestată în cauza de față, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 9495/3.10.2017, pârâta FGA a recunoscut unei părți a recurenților reclamanți dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral în cuantum de 180.106 RON, câte 75.097 RON pentru părinții victimei și 29.912 RON pentru fratele acesteia. Au fost respinse cererile bunicilor de acordare a daunelor morale.

Prima instanță a majorat cuantumul daunelor morale acordate părinților la cate 200.000 RON fiecare, menținând restul dispozițiilor deciziei FGA.

Instanța de control judiciar apreciază că sumele acordate de recurenta pârâtă FGA prin decizia contestată în cauza de față, majorate de instanța fondului pentru recurenții reclamanți, părinți ai victimei decedate, reflectă, în ceea ce-i privește pe beneficiarii lor, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1391 C. civ. în privința stabilirii întinderii despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere circumstanțele reale, reprezentate de împrejurările în care a avut loc decesul victimei, precum și raporturile în care se află fiecare dintre acești recurenți reclamanți cu victima.

Fără putință de tăgadă, pierderea fiicei respectiv a surorii la vârsta de 23 de ani, în plină ascensiune profesională, reprezintă o tragedie pentru recurenții reclamanți, astfel că instanța de control judiciar apreciază că suma acordată acestora de instanța de fond - câte 200.000 RON pentru părinți respectiv de către Fond - 29.912 RON pentru frate reflectă o justă despăgubire pentru prejudiciul de ordin moral încercat.

Înalta Curte apreciază însă ca nelegală soluția instanței de fond în ceea ce privește neacordarea de daune morale bunicilor, despre care, deși le recunoaște vocația de a fi despăgubiți dar și suferința psihică, apreciază că obligarea FGA la plată nu asigură finalitatea juridică urmărită.

Contrar acestor susțineri, așa cum s-a arătat anterior, art. 1391 alin. (2) C. civ., prevede că pot fi acordate despăgubiri ascendenților (fără limită de grad) pentru durerea încercată prin moartea victimei, ca de altfel oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

În concluzie, în limita plafonului de garantare sus-menționat, Înalta Curte apreciază că se impune acordarea sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către D. și E., bunicii victimei, câte 10.000 RON fiecare.

În privința celorlalte cheltuieli, materiale de acestă dată, solicitate de către recurenți, sume avansate cu prilejul înmormântării și al pomenirilor creștinești ulterioare, Înalta Curte subliniază faptul că analiza instanței de control judiciar este limitată la cercetarea argumentelor dezvoltate în susținerea motivului de casare, analiză ce poate fi extinsă peste limitele cererii de recurs numai în mod excepțional, în contextul invocării din oficiu a unuia sau mai multor motive de casare, ceea ce nu este cazul în speță.

De aceea, trimiterea recurenților reclamanți la argumentele cuprinse în cap. 6 din cererea de chemare în judecată nu poate învesti instanța de recurs cu verificarea legalității hotărârii primei instanțe din perspectiva unor argumente de nelegalitate ce și-ar avea izvorul în cuprinsul acțiunii dar nu au fost invocate în condițiile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În recurs nu s-au produs probe noi care să contrazică cele statuate de instanța fondului, în sensul lipsei unor documente justificative care să permită acordarea lor.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva sentinței nr. 3287 din 10 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Va dispune acordarea sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către D. și E., bunicii victimei, câte 10.000 RON fiecare.

Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 3287 din 10 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către recurenții-reclamanți A., B., C., D. și E. a sumei de 701 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (338,10 RON, cheltuieli de cazare, 266,01 RON cheltuieli de cazare și 96,82 RON cheltuieli de parcare).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva sentinței nr. 3287 din 10 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Dispune acordarea sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către D. și E., bunicii victimei, câte 10.000 RON fiecare.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 3287 din 10 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către recurenții-reclamanți A., B., C., D. și E. a sumei de 701 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.