ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 658/2020

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 07.11.2016 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul, FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 04.05.2016.

La termenul de judecată din data de 13.02.2017, reclamanții au formulat și o cerere MODIFICATOARE A CERERII DE CHEMARE IN JUDECATĂ, prin care au înțeles să modifice obiectul cererii de chemare in judecata după cum urmează:

- Înțeleg sa conteste Decizia de respingere parțială a cererii acestora de plata a despăgubirilor, conform dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea 213/2015;

- Solicită obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la comunicarea Deciziei de respingere parțiala a cererii acestora de plata a despăgubirilor, decizie care până acest moment nu le-a fost comunicată;

- Admiterea cererii de despăgubire, astfel cum aceasta a fost formulată, de către reclamanți prin cererea de despăgubire din data de 04.05.2016, respectiv:

- Către A., fiul defunctei, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

- Către B., fiică a defunctei, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

- Către C., fiică a defunctei, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

Prin sentința civilă nr. 3210 din 18 septembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte contestația formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, astfel cum a fost modificată.

A anulat în parte Decizia nr. 4680/06.03.2017, în ce privește pct. 4, de respingere parțială a cererii de plată.

A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei totale de 300.000 RON, respectiv câte 100.000 RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale, suplimentar față de sumele inițial acordate de câte 43.879 RON, pentru fiecare reclamant.

A menținut în rest, decizia.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, să se respingă în tot contestația formulată de către intimații-reclamanți. A solicitat de asemenea, în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluționarea prezentei cauze.

În motivarea recursului, cu privire la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. se arată că Fondul de garantare a asiguraților este constituit ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 213/2015 și are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, în cazul acesta Societatea D. S.A.. și că acesta acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale sale. Astfel, în ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamanți, menționează că a avut în vedere data producerii accidentului rutier în discuție, data încheierii contractului de asigurare auto obligatorie (RCA), condițiile pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule intră sub incidența prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare cu Ordinul nr. 14/2011 emis de președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

De asemenea, învederează că s-a ținut seama de faptul că daunele morale nu constituie o sancțiune și nici nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză. Astfel, daunele morale se judecă în echitate și trebuie să asigure o reparație justă, iar repararea prejudiciului în domeniul daunelor morale trebuie să urmărească realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate și fără a conduce la o sancționare a asigurătorului care, potrivit legii, poate fi obligat și la plata acestui tip de daune. În speță, daunele morale au fost stabilite și acordate, conform "Procedurii de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", anexa nr. 2, care constituie procedura internă a Fondului de garantare a asiguraților întocmită ținând seama de Ghidul Fondului pentru Protecția Victimelor Străzii, acesta din urmă constituind un document cu caracter public, fiind accesibil publicului pe site-ul Fondului pentru Protecția Victimelor Straăzii și care privește practica națională și europeană în materie, sinteză și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente de vehicule.

Având în vedere prevederile Procedurii interne a FGA privind acordarea de daune morale, ținând seama de faptul că stabilirea prejudiciului moral fiu este supusă unor criterii legale clar și expres determinate, acestea fiind stabilite ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost vătămate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele decesului, vârsta victimei (născută în anul 1938) și vârstele fiilor victimei, reclamanți-intimați în prezenta cauză (ale căror date de naștere sunt în anii 1954 - C., 1956 - B. și 1962 - A.). Toate aceste criterii trebuie să conducă la o apreciere rezonabilă, formată pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real efectiv suferit. Astfel, precizează că, la instrumentarea dosarului de daună și a cererii de plată în discuție, direcțiile de specialitate și Comisia specială din cadrul Fondului de garantare a asiguraților au avut în vedere particularitățile concrete ale cauzei, respectiv: cauzele și împrejurările evenimentului rutier, vârsta victimei la data accidentului, precum și elementele specificate mai sus.

Apreciază că, în mod corect, temeinic și legal la acordarea daunelor morale în cuantum de 43.879 RON pentru fiecare dintre cei trei creditori de creanță reclamanți au fost avute în vedere legislația și jurisprudența națională în materie astfel cum a fost sintetizată prin studiul elaborat de Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii - un alt astfel de studiu nefiind realizat ulterior, practica societăților de asigurare/F.G.A. coroborat cu condițiile de trai din România, efectul compensatoriu al daunelor morale și rațiunea acordării acestora și ținând cont de faptul că Fondul de garantare a asiguraților nu este asigurător, ci a fost constituit ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 213/2015 - neavând ca reper o jurisprudență formată în raport de aceasta. De asemenea, subliniază că a avut în vedere respectarea principiului egalității de tratament în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire formulate de creditorii de asigurare, pentru situații care prezintă elemente similare, tocmai pentru a evita orice discriminare ori inechitate.

Pe cale de consecință, consideră ca fiind nefondată aprecierea primei instanțe care a reținut la paginile 9 și 10 din sentința recurată: "Astfel, în anul 2017, pârâta are în vedere concluziile Ghidului, care fac referire la anii 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă și a jurisprudenței din anii 2013-2016, care a suferit modificări majore.

(...) Prin urmare, Curtea va reține că pârâta nu se raportează la jurisprudența instanțelor de judecată ci sumele acordate de către pârâtă sunt identice cu alte sume acordate în alte dosare similare (dar în baza procedurii necontencioase), și nu prin raportare la gradul de rudenie. De asemenea, nu s-au avut în vedere criterii precum consecințele accidentului, relațiile de afectivitate dintre victimă și copii sai și nici traumele prin care acețtia au trecut ca urmare a decesului mamei lor în circumstanțe atât de grele ".

S-a mai considerat că motivarea instanței de fond este dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de dispozițiile exprese și imperative ale art. 1391 alin. (3) și (4) din C. civ.

Intimații-reclamanți A., B. și C. au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat.

Prin Decizia nr. 4680/06.03.2017, FGA a dispus următoarele:

"Art. l- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de Cab. de Av. E., …, ca împuternicit al petentului, A., …, pentru suma de 43.879,00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 2- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de Cab. de Av. E., …, ca împuternicit al petentei, B., …, pentru suma de 43.879.00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 3- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de Cab. de Av. E., ca împuternicit al petentei, C., … pentru suma de 43.879.00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 4- Respinge cererea de plata cu privire la suma totala de 1.218.363,00 RON, cate 406.121,00 RON pentru fiecare petent in parte".

S-a reținut în considerentele deciziei că la acordarea daunelor morale în cuantumul menționat prin Decizia nr. 4680/06.03.2017 F.G.A. s-a raportat la sumele consemnate în Ghidul elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, precum și la legislația și jurisprudența națională în materie, practica societăților de asigurare/F.G.A. coroborat cu condițiile de trai din România.

Instanța de fond a constatat că pârâta a recunoscut dreptul reclamanților la daune morale, critica acestora fiind legată de cuantumul acestora, iar în acest sens a admis în parte contestația formulată de reclamanții A., B., C., a anulat în parte Decizia nr. 4409/22.02.2017, în ce privește pct. 4, de respingere parțială a cererii de plată și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei totale de 300.000 RON, respectiv câte 100.000 RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale, suplimentar față de sumele inițial acordate de câte 43.879 RON, pentru fiecare reclamant.

Instanța de fond, în soluționarea cererii, a reținut în considerentele hotărârii că (…)în anul 2017, pârâta are în vedere concluziile Ghidului, care fac referire la ani 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă și a jurisprudenței din anii 2013-2016, care a suferit modificări majore. Nivelul daunelor morale a crescut față de ani 2009-2010 datorită, în mare măsură, a creșterii nivelului de conștientizare, de către persoanele îndreptățite, a drepturilor ce le revin, dar și a aprecierii de către instanțele de judecată, într-un mod corect și individual (raportat la fiecare speță), a criteriilor ce reprezintă factorul principal în cuantificarea prejudiciului moral și stabilirea daunelor acordate., reținând totodată că pârâta nu se raportează la jurisprudența instanțelor de judecata ci, sumele acordate de către pârâtă sunt identice cu alte sume acordate în alte dosare similare (dar in baza procedurii necontencioase), si nu prin raportare la gradul de rudenie.

Înalta Curte reține că deși prin decizia contestată pârâtul, la acordarea daunelor morale în cuantum de 43.879 RON pentru fiecare dintre cei trei creditori de creanță reclamanți a indicat faptul că au fost avute în vedere legislația și jurisprudența națională în materie astfel cum a fost sintetizată prin studiul elaborat de Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii - un alt astfel de studiu nefiind realizat ulterior, practica societăților de asigurare/F.G.A. coroborat cu condițiile de trai din România, efectul compensatoriu al daunelor morale și rațiunea acordării acestora și ținând cont de faptul că Fondul de garantare a asiguraților nu este asigurător, ci a fost constituit ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 213/2015 - neavând ca reper o jurisprudență formată în raport de aceasta, instanța de fond a cenzurat decizia contestată raportat la jurisprudența instanțelor de judecată, reținând că pârâtul nu se raportează la aceasta, dar nu a dezvoltat acest motiv cu argumente concrete, cu exemple, care să confirme și să demonstreze că acordarea sumei totale de 300.000 RON, respectiv câte 100.000 RON pentru fiecare dintre reclamanți nu este pur subiectivă.

Astfel, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) invocat de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Or, instanța de fond, reținând doar că pârâtul nu se raportează la jurisprudența instanțelor de judecată și că sumele acordate de către pârât sunt identice cu alte sume acordate în alte dosare similare, dar fără să indice în concret ce jurisprudență a avut în vedere în acest sens și la care se raportează atunci când cenzurează decizia emisă de către pârât, conduce la aprecierea că sentința civilă pronunțată nu respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ., nefiind clare rațiunile avute în vedere de către instanța de fond, precum și elementele de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul modalității în care instanța de fond a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, va admite recursul și va casa sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța de fond urmează ca în analiza contestației împotriva Deciziei nr. 4680/06.03.2017 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, care face obiectul cauzei dedusă judecății, să indice în mod concret considerentele avute în vedere la soluționarea cererii de chemare în judecată, jurisprudența la care se raportează și motivele reținute cu privire la modalitatea de stabilire și de calcul a daunelor morale solicitate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 3210 din 18 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2020.